Cineastul explică faptul că filmul, inspirat de experiența românilor plecați la muncă în străinătate, explorează diferențele dintre Est și Vest și raporturile sociale contemporane.
”E o bucurie și o recunoaștere a muncii tuturor celor care au lucrat la film. Este un film produs majoritar de Franța și, într-o anumită măsură, și de România, prin casa de producție Avanpost, din păcate fără sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, pentru că proiectul a fost respins la ultimul concurs de acum ceva vreme. Între timp, însă, am reușit să-l facem și, sigur, Cannes este un loc foarte bun pentru lansarea unui film și pentru ceea ce înseamnă distribuția ulterioară, pentru că este un loc unde vin nu doar cinefili, ci și distribuitori. Deci sper să fie de bine.”
Radu Jude spune că filmul continuă preocuparea sa din ultimii ani de a explora realități sociale și experiențe contemporane. Povestea unei românce care lucrează în Franța nu a fost aleasă întâmplător.
„Ultimele mele filme sunt, dacă vreți, încercări de a descrie lucruri care țin de realitatea românească și de a oferi o variantă cinematografică la unele probleme, la unele situații, la moduri de viață și de interacțiune. Când producătorul francez m-a întrebat dacă vreau să fac filmul în Franța, am spus da. Am ales povestea unei românce care lucrează în Franța pentru că, așa cum știm cu toții, sunt foarte mulți români plecați în afară la muncă și am vrut să spun o astfel de poveste.”
Filmul este inspirat liber din celebra carte a lui Octave Mirbeau, „Jurnalul unei cameriste”, dar merge mult dincolo de această referință literară.
„Filmul este și un fel de adaptare liberă, foarte liberă, un dialog cu cartea celebră a lui Octave Mirbeau, care se numește chiar „Jurnalul unei cameriste”. Sunt mai multe teme și sper că filmul reflectă raporturile dintre bogați și săraci, dintre Est și Vest, dintre istorie și prezent, dintre teatru, literatură și cinema. Este, printre altele, un film legat de condiția de a fi din Europa de Est în ziua de azi.”
Lungmetrajul are o durată de aproximativ o oră și jumătate, mai scurt decât alte filme recente ale regizorului, și este construit ca un colaj cinematografic cu mai multe planuri narative.
„Filmul amestecă trei planuri: povestea acestei femei tinere care lucrează în Franța, la Bordeaux, un plan teatral în care personajul joacă într-o piesă de teatru și un al treilea fir format din clipuri video pe care ea și fetița ei rămasă în România și le trimit una alteia. Este, într-un fel, un film-colaj, un film construit foarte mult prin montaj.”
Publicul din România va putea vedea filmul în cinematografe în cursul acestui an.
„Tocmai am aflat că Independența Film, compania de distribuție, a achiziționat filmul pentru distribuție în România. Nu știu dacă va fi la vreun festival sau două înainte, dar, din ce înțeleg, va fi cu siguranță distribuit în România în toamnă.”
Urmărește-ne pe Google News
