La 21 august 1723 murea marele cărturar Dimitrie Cantemir, primul român recunoscut de europenii occidentali

La 21 august 1723 murea Dimitrie Cantemir, marele nostru cărturar viețuitor în secolele 17-18. În realitate, singurul erudit pe care l-am avut în acele vremuri.

Omul vorbea și scria în latina la fel de bine că Virgiliu și Cicero. Cine a apucat să-și arunce un ochi pe „Istoria Ieroglifică” și-a dat seama că fraza latinește cu verbul la sfârșit de propoziție.

Școlit la Berlin și membru al Academiei Berlineze, Cantemir a fost primul român recunoscut de europenii occidentali.

I s-a cerut și o descriere a Moldovei, regiune ușor exotica pentru vestici pe care el a scris-o în latină și a intitulat-o Descriptio Moldaviae. Făcea referiri etnogeografice și cultural-linvistice.

A murit tânăr, la 48 de ani, dar a apucat să scrie cât pentru două secole.

A fost de două ori domnitor al Moldovei și s-a înțeles relativ bine și cu Vestul, și cu Estul. Doar în propria ogradă a avut ceva probleme.

Cartea lui de căpătâi, Istoria Ieroglifică, e în fapt o ghicitoare care voia să dea în vileag proastele moravuri ale vremilor. Scriere cu afect politic care demasca abuzuri făcute de unii domnitori moldoveni.

Marele nostru critic George Călinescu a încercat să descifreze nominal referirile zoologice din Istoria Ieroglifică.

Cantemir era bun și la muzică. A pus întrucâtva bazele muzicii corale bisericești pe care le-a preluat mai târziu Anton Pan.

Iată o zicere din Istoria Ieroglifică: „Lucrurile mari și cei care nu le știu le știu, iar lucrurile mici și cei care le știu nu le știu”.

Sigur, fraza nu e originală, dar e prima dată spusă în română.