Anunțul lui Donald Trump privind despre Ucraina a fost departe de a fi cel mai important anunț pe care președintele SUA l-ar fi putut face, scrie jurnalistul Nick Paton Walsh într-o analiză pentru CNN. Vestea bună pentru Kiev este una cunoscută: Trump a permis celorlalți membri NATO să cumpere arme americane – se pare că o gamă largă.
Printre acestea se numără rachetele interceptoare Patriot, de care este urgentă nevoie, precum și bateriile care le lansează. Trump a sugerat chiar că într-o țară NATO există 17 astfel de baterii „în plus”, care ar putea fi puse la dispoziție.
Indiferent de cum va arăta în realitate pachetul de armament pe care NATO îl va oferi în cele din urmă, acesta este exact ceea ce Trump a sugerat în weekend și exact ceea ce Ucraina are nevoie.
Barajul nocturn de rachete balistice rusești poate fi oprit doar cu rachetele americane Patriot, iar doar Casa Albă poate autoriza livrarea lor. Ucraina ducea lipsă de aceste rachete și de alte arme americane sofisticate, care poate nu au fost menționate, dar care ar putea fi incluse în acord.
Este o ușurare vitală pe termen scurt. Însă dezamăgirea pentru Ucraina vine din ceea ce nu a fost anunțat: sancțiuni secundare imediate împotriva clienților energiei rusești, care ar fi putut reduce considerabil veniturile Moscovei.
Domeniul de aplicare al sancțiunilor propuse într-un proiect de lege din Senatul SUA – posibil o taxă de 500% pe toate schimburile comerciale cu țările care cumpără hidrocarburi rusești – ar fi fost devastator. Aceste sancțiuni ar fi afectat China și India – principalul rival și, respectiv, aliat-cheie al SUA – într-un moment în care prețurile la petrol sunt scăzute, dar turbulențele comerciale sunt mari.
Pagubele în piețele de energie ar fi fost evidente, iar SUA ar fi resimțit la rândul ei efectul, cel mai probabil prin creșterea prețului petrolului. Însă aceste sancțiuni sunt amânate, iar amenințările slabe la adresa Rusiei în sine (cu care SUA aproape că nu mai are relații comerciale ce pot fi penalizate) nu au un impact real.
Cele 50 de zile oferă lui Vladimir Putin timp până în septembrie ca Trump să se răzgândească sau ca ofensiva de vară, despre care se zvonește, să schimbe realitatea de pe front suficient cât să-l determine pe Putin să caute o înghețare a conflictului.
Se creează astfel o fereastră în care New Delhi și Beijing ar putea încerca să se decupleze de energia rusească – puțin probabil, având în vedere dependența lor și complexitatea acestui demers – sau, poate, să pună presiune pe Moscova pentru a pune capăt războiului.
Și acest lucru este dificil în cazul Beijingului, ale cărui oficialități au dat de înțeles recent că nu pot accepta o înfrângere a Moscovei fără a risca ca Statele Unite să-și concentreze întreaga atenție asupra rivalității cu China.
Termenul-limită arată, de asemenea, că Trump nu a renunțat încă la cea mai iluzorie idee din politica sa față de Ucraina: aceea că Kremlinul își dorește, de fapt, pacea și că nu a fost încă suficient convins să o accepte. Trump a impus din nou un termen pentru a forța Rusia să ajungă la un acord. Am mai fost în această situație, iar Putin a lăsat ceasul să ticăie nepăsător pe lângă el.
Totuși, este important să remarcăm schimbarea de ton a lui Trump – nuanțele, atmosfera, par să fie un indiciu mai durabil al politicii Casei Albe decât detaliile concrete oferite.
A existat un moment semnificativ în care Trump s-a oprit înainte de a-l numi pe Putin un asasin și a evocat imaginea unei Case Albe în care Prima Doamnă îi reamintește frecvent cât de violent este lovit Kievul de dronele și rachetele rusești.
Urmărește-ne pe Google News
