Jumătate dintre copiii din România nu ar apela la poliție în cazul unui abuz, iar unu din 10 nu ar vorbi cu nimeni

Este concluzia dură a unui studiu recent. Nu vorbim doar despre frică. Vorbim despre neîncredere. Despre sentimentuL că adulții nu îi ascultă, că instituțiile nu îi protejează și că, uneori, răul este mai aproape decât ajutorul.

Datele World Vision România arată că mulți copii află ce înseamnă abuzul mai degrabă de pe social media decât de la părinți, profesori sau autorități. Asta spune enorm despre societatea pe care am construit-o. În loc să existe încredere în familie și în stat, există algoritmi, clipuri de 30 de secunde și o tăcere apăsătoare.

Iar când un copil nu are curaj să vorbească, abuzuL nu dispare. Se repetă. Se adâncește. Produce anxietate, violență și generații întregi care cresc cu ideea că nimeni nu le sare în ajutor.

De ani buni se discută despre prevenirea violenței în școli, sancțiuni și regulamente. Dar poate că adevărata problemă este alta: copiii nu cred că vor fi protejați dacă spun adevărul. Iar o societate construită pe frică și tăcere nu poate fi nici sănătoasă, nici sigură.