Istoria leului românesc

Denumirea monedei naţionale a Românei continuă să fie un mister pentru cei mai mulţi dintre români, în condiţiile în care te duce cu gândul la un animal exotic, pe care nu îl vezi nici pe uliţele satului românesc, nici pe bulevardele marilor oraşe. Însă, originea numelui cunoscut astăzi drept “leul românesc” începe cu cea a dolarului american, un fel de rudă îndepărtată.

De origine olandeză, talerii au ajuns rapid în mai toată lumea, inclusiv în America. Asta în condiţiile în care un taler avea o calitate apreciată şi în acele vremuri: valoarea lui era una stabilă.

La sediul Băncii Naţionale, din Capitală este expus nu doar strămoşul leului, cât şi ultima bancnotă aniversară lansată de BNR: cea de 100 de lei, cu chipul regelui Carol I.

Istoria leului românesc poate fi văzută şi la sediul Băncii Naţionale din Brăila.

Mai bine de un secol şi jumătate mai târziu, leul românesc a ajuns nu doar un obiect de expoziție, ci și pasiune pentru colecționari. Daniel este unul dintre ei.

Colecţia cu lei româneşti a început-o din copilărie.

Şi aşa de la talerul cu leu olandez, până la bancnota modernă pe care o folosim astăzi, leul românesc a trecut prin războaie, reforme, uniri și transformări istorice majore. A rămas însă un simbol al identității noastre economice și culturale, iar povestea monedei naționale ne reamintește că România și-a construit drumul inclusiv leu cu leu.