Interviu cu Aurelia Braneti, medic la unul dintre cele mai apreciate spitale private din Viena: Este lipsit de umanism şi atitudine civică să vorbeşti de lipsa drepturilor de libertate

Stabilită de mai bine de 40 de ani la Viena, după ce a urmat cursurile Facultăţii de Medicină la Timişoara şi cursurile doctorale în capitala Austriei, în anii ‘80, doctorul Aurelia Braneti lucrează într-unul dintre cele mai apreciate spitale private din capitala Viena, Privatklinik Dobling. Sute sau poate chiar mii de mame îi sunt recunoscătoare pentru că le-a fost aproape în cele mai grele clipe, momentele naşterii, altele, pentru că au reuşit să învingă infertilitatea şi alte diagnostice dificile. Celebra soprană Ruxandra Donose vorbea într-un interviu despre doctorul Aurelia Braneti, ca “despre medicul cu o acuitate a observaţiei care depăşeşte orice ecograf performant”.

Cum aţi perceput din Austria această criză pandemică?

Ca în toată lumea, şi în Austria, această pandemie a venit cu foarte multe semne de întrebare şi îngrijorare, fiecare cetăţean şi-a pus întrebarea cât este de gravă cu adevărat întreaga situaţie. Politicienii au luat măsuri foarte severe şi foarte rapide, lucru care a fost considerat de anumiţi austrieci puţin exagerat. Eu le-am înţeles şi le-am susţinut. Aveam de înfruntat o infecţie despre care nu ştiam nimic şi am fost surprinşi de agresivitatea acestui virus.

S-a spus la un moment dat că în anii ‘60 omenirea a trecut printr-o gripă despre care nu s-a spus mai nimic, în urma căreia au existat 1 milion de morţi. De ce acum atât de mare război mediatic, de ce acum atâta stricteţe?

Este o mare deosebire de abordare media, acum după 60 de ani, pe de altă parte şi lumea de astăzi are o altă atitudine faţă de boală. Astăzi vrem să nu mai existe suferinţă, boală, vrem ca totul să treacă cât ai zice peşte, să ne meargă totul perfect, iar atunci când ne confruntăm cu ceva ce nu mai corespunde reprezentărilor noastre, intrăm în panică.

Aveţi în grijă multe paciente mame sau viitoare mame. Cum au perceput această situaţie?

Bineînţeles că mamele au fost foarte afectate, pentru că nu ştiau cum să-şi protejeze copiii. Este responsabilitatea oricărei mame. Copiii suportă foarte greu această stare de inchiziţie, vor să se joace, vor să meargă la bunici. Nepoţelul meu, de câte ori mergea mama lui la cumpărături, o dată pe săptămână, dacă întârzia puţin, începea să se întrebe dacă nu a păţit ceva, dacă nu a luat cumva virusul. În măsura în care am putut, am sfătuit mamele cum să vorbească cu copilaşii, cum să se protejeze, ce să aibă, în general, în vedere, iar cele mai multe au înţeles.

Pentru femeile însărcinate din România a existat un moment critic. S-a zvonit că, în regiunea Sucevei, în momentele de foc, au fost sfătuite să nască acasă. Bănuiesc că în Austria nu a existat o situaţie similară.

Da, am avut o naştere în momentul, să zicem critic. Aici există posibilitatea să-ţi rezervi, mai ales în sistemul privat, o cameră în care, în perioada post partum, poate să stea toată familia, însă atunci când a apărut această infecţie nu a mai fost admisă soluţia aceasta. Soţul a putut asista la naştere, după ce a trecut printr-o serie de teste, dar după ce a plecat din spital nu a mai putut să-şi viziteze soţia şi copilul. La naştere am luat măsurile de rigoare, aici femeile au născut într-o atmosferă foarte grijulie, dar nu au fost probleme.

V-a surprins cu ceva reacţia poporului austriac?

Deşi este un popor foarte disciplinat, au existat şi aici reacţii în faţa restricţiilor. S-au făcut de exemplu corona party organizate de tineri, dar poliţia a fost peste tot şi a luat măsuri. Am traversat o perioadă foarte emoţionantă când, în fiecare duminică, poliţiştii ne transmiteau un cântec, un fel de mulţumire pentru faptul că noi am respectat legea şi nu le-am dat lor bătăi de cap. A fost o comunicare sufletească.

Credeţi că lucrurile vor intra pe un făgaş normal?

Probabil că nu vom mai avea situaţia de dinainte de criză. Noi ne învăţaserăm să beneficiem de multe avantaje, fără să ne dăm seama de valoarea lor. Cei mai mulţi am meditat, cu acest prilej, la ceea ce am făcut şi, în fond, la adevăratele valori. Să-ţi vizitezi familia, măcar duminica, devenise aproape o sarcină, dar după această criză, cred că şi bunicii şi copiii apreciază altfel bucuria de a fi împreună. De asemenea, întâlnirea cu prietenii. Era ceva firesc să ieşi la o cafea. Totul devenise banal. Acum ne dăm seama că putem să facem o selecţie a întâlnirilor şi că merită să ne bucurăm cu adevărat de ele.

Austriecii au devenit acum mai recunoscători faţă de medici?

Oamenii au înţeles că dacă medicul îşi face datoria nu este un lucru lipsit de valoare. Aici chiar s-a pus în circulaţie o monedă ca o formă de recunoştinţă pentru medici.

Aţi urmărit ce s-a întâmplat în România? Ce părere aveţi?

Cred că s-au luat măsuri bune, m-au îngrijorat atitudinile polemice care pot destabiliza oamenii într-o situaţie ca această. Este lipsit de umanism şi atitudine civică să vorbeşti de lipsa drepturilor de libertate. Dacă ai libertate, dar eşti mort, degeaba ai libertate. Din păcate, în România, oamenii sunt prea emoţionali în reacţie. Pentru români, lucrurile minore pot deveni majore, pentru că emoţionalul le tulbură mintea. La popoarele germanice, oamenii judecă la rece, au o altă prioritate a valorilor. Dar, bineînţeles, este înduioşătoare şi afectivitatea românilor…

Un interviu realizat de Lucia Toader