În Liban, una din 10 familii nu își permite să trimită copiii la școală. „Dacă le este foame, cer un sandviș pentru părinții lor. Atât de mulți elevi ne întreabă „Pot să iau această roșie pentru mama mea?”

Săracii din Liban sunt din ce în ce mai săraci, iar criza costului vieții are un impact asupra copiilor.

Fondul ONU pentru copii spune că una din 10 familii nu-și mai trimite copiii la școală pentru că nu-și permite.

– Lucrez aici pentru a face rost de bani și pentru că e mai bine decât să stau pe străzi.

– Preferi școala sau munca?

– Școala.

Tatăl lui Hassan vinde legume.

Tatăl lui Hassan: Dacă mi-aș putea permite, bineînțeles că aș prefera ca el să studieze.  Munca nu este cel mai bun lucru pentru el, dar aduce ceva bani.

Karim, de nouă ani și Adam, de şase, sunt mai norocoşi.  Mama lor, Majdouline, îi pregăteşte pentru școală.

Majdouline: Dacă le este foame, cer un sandviș pentru părinții lor. Atât de mulți elevi ne întreabă „Pot să iau această roșie pentru mama mea?”. Ei bat la ușa bucătăriei în fiecare zi. Zeci de elevi – nu unul sau doi. Nu am mai văzut așa ceva în Liban.

Libanul se află în mijlocul celei mai grave crize financiare din istoria sa modernă. Trei sferturi din populație trăiește în sărăcie.