Imagini tulburătoare | Cum sunt adunate de pe străzi cadavrele victimelor din Bucha. Povestea lui Vitaliy, un tânăr bucătar ucis de ruşi şi îngropat apoi în spatele casei
Camera lui Vitaliy un tânăr omorât de ruşi în Bucha
14 aprilie 2022, 13:03
Șeful poliției, Vitaliy Lobas, stătea la biroul unui copil într-o școală abandonată din Bucha, adunând detaliile cadavrelor.
La fiecare câteva minute, Lobas, care are umerii largi și părul scurt și închis la culoare și rareori folosește un cuvânt inutil, primea un apel, iar scurtele conversații se purtau la fel: o locație, câteva detalii, un număr de telefon de la o rudă sau un prieten.
Urmăreşte ultimele noutăţi din Ucraina, în LIVE TEXT, AICI
Înainte de venirea rușilor, Lobas era un șef obișnuit de poliție locală, care își petrecea zilele confruntându-se cu micile găinării. De la eliberarea orașului Bucha, îşi petrece zilele într-o sală de clasă abandonată şi coordonează operațiunea de găsire a morților.
În fața lui Lobas, pe birou, e o hartă a orașului Bucha, cândva o suburbie pașnică și puțin cunoscută a Kievului. Acum e o zonă a morţii, după ce a fost ocupată de forțele ruse timp de o lună, în timp ce acestea încercau să ia cu asalt Kievul. Eliberarea oraşului în urmă cu puțin peste o săptămână înseamnă şi începutul unui proces lent și dureros de descoperire a ororilor.
De fiecare dată când sună telefonul, Lobas consultă harta din fața lui, iar pe o foaie notează informațiile necesare cu un scris de mână îngrijit. Câte un mort pe fiecare rând. Până la mijlocul dimineții, umpluse deja o foaie A4 și trecuse pe verso. „În ziua precedentă, au fost 64 de cadavre”, a spus el. Cu o zi înainte, 37. Nu știa câți vor fi în acea zi, dar se aștepta ca numărul să crească la vreo 40 pentru că în apropiere fusese descoperită o groapă comună. Lobas se ocupă doar de o parte a acestei regiuni și multe alte cadavre sunt găsite în afara jurisdicției sale.
Lobas se opreşte din când în când pentru a merge la locul de joacă al școlii să fumeze o țigară, dar chiar și aceste momente sunt întrerupte de apeluri despre cadavre sau probleme legate de strângerea cadavrelor. În Bucha ploua, iar una dintre dubele care transportau cadavrele la morgă se blocase în noroi. Trebuia găsit rapid un tractor, pentru că erau puţine autoutilitare și multe cadavre de ridicat. Lobas deleagă, în general, munca de teren adjuncților săi, dar în cazurile de infracțiuni deosebit de grave merge şi el.
„Când oamenii au fost împușcați în cap cu mâinile legate la spate, de exemplu, voi pleca eu. Când trupurile au fost arse, merg de asemenea şi eu”, a spus el.
Se apropia prânzul când Lobas a fost sunat de unul dintre adjuncţii săi, Dmytro Kushnir, în vârstă de 24 de ani. Găsise un cadavru în spatele unui bloc de la marginea oraşului.
Când Kushnir a ajuns la bloc, singurul de pe o zonă verde altfel nedezvoltată de la marginea unei păduri, a găsit doi bărbați în spatele clădirii. Purtau mănuși chirurgicale albastre și stăteau deasupra corpului parțial descompus al unui bărbat care părea să fi fost împușcat în ceafă.
Trupul zăcea pe o plapumă albă pătată, decorată cu flori roșii și era înconjurat de sticle goale de bere și băuturi spirtoase. Mănușile chirurgicale albastre le dădeau bărbaților aspectul unor oficiali medicali, dar aceștia s-au prezentat drept Volodymyr și Serhiy Brejnev, tatăl și fratele mortului.
Întins pe pătură, Vitaliy Brejnev fusese bucătar şi avea 30 de ani. Până la sosirea rușilor, ducea o viață liniștită alături de iubita lui la etajul șase al blocului care acum făcea umbră cadavrului său.
Volodymyr și Serhiy pierduseră contactul cu Vitaliy cu o lună înainte, când rușii au preluat controlul asupra Bucha și comunicațiile au fost tăiate. Era imposibil să intri în suburbie, așa că l-au căutat timp de o lună online, răscolind în zadar rețelele de socializare după dovezi că era în viață.
Când rușii s-au retras, în urmă cu puțin peste o săptămână, Serhiy a primit un telefon de la iubita lui Vitaliy și ea le-a spus povestea. Rușii au atacat clădirea de apartamente și au intrat în fiecare apartament cu o pușcă, a spus ea, cerând oamenilor să le predea cartelele SIM și cheile.
I-au interogat pe ea și pe Vitaliy în camere separate, i-au bătut și le-au împușcat câinele, a spus ea. Apoi au dus-o la subsol împreună cu un grup de alți rezidenți și au baricadat ușa. Pe Vitaliy separat și i-au spus că nu îl va mai vedea vreodată. Şi chiar aşa s-a întâmplat.
De îndată ce armata ucraineană a declarat că se poate reintra în Bucha, Volodymyr și Serhiy au pornit spre blocul lui Vitaliy. Înăuntru, au găsit podeaua mânjită de sânge, fotografii personaleale oamenilor împrăștiate peste tot. Pe fiecare uşă se vedeau găurile de la exploziile puştilor – uneori una, alteori patru sau cinci. Ușile cu plăci de oțel fuseseră forţate. Pe o ușă de lemn, unde încuietoarea nu lăsase loc unor focuri repetate, soldații ruși păreau să fi devenit frustrați și au făcut o gaură chiar în mijloc. În spatele unei alte uși, era clar că proprietarii împinseseră o masă grea, în încercarea eșuată de a-i ține pe invadatori departe.
Când Volodymyr și Serhiy ajunseră la etajul șase, văzură că pușca fusese folosită ţi în ușa apartamentului 83. Din interior venea un miros neplăcut. Rușii devastaseră apartamentul. Căutau bani, s-a gândit Serhiy. Când a intrat în dormitorul lui Vitaliy, a şi-a pierdut speranţa de a-și găsi fratele în viață. Pe pernă era o pată adâncă de sânge care ajunsese şi pe pereții din spatele patului. Printre mizeria de pe podea se aflau două carcase de gloanțe de 7,62 mm – calibrul folosit de armata rusă în puștile lor.
„Puteai să vezi că un bărbat a fost ucis aici”, a spus Serhiy. „Dar nu era niciun cadavru”, a continuat el.
Așa că Volodymyr și Serhiy au început să-l caute pe Vitaliy, știind că acum căutarea lor le va aduce un cadavru, nu un fiu și un frate pe care să-l poată ține din nou în brațe. Serhiy purta o fotografie de pașaport a lui Vitaliy: „Am căutat și am căutat. L-am început îi căutam faţa”.
Apoi au văzut pantofii mortului
În spatele clădirii, lângă pădure, au găsit ceea ce părea a fi un mormânt de mică adâncime și au început să sape. A fost nevoie de timp pentru a exhuma rămășițele de acolo. Mai întâi au văzut o plapumă cu model de flori pe care nu o recunoșteau și inimile lor și-au găsit puțină speranță. Dar când au ajuns la cadavru, au văzut că în plapumă era o perdea din apartamentul lui Vitaliy. Apoi au văzut pantofii mortului. Până la acel moment deja se întuneca afară și trebuiau să fie acasă înainte de lăsarea nopţii, așa că au acoperit cadavrul cu cearșaf. .
„Astăzi i-am scos pantofii și i-am văzut picioarele”, a spus Serhiy.
Pentru că picioarele lui Vitaliy fuseseră în interiorul șosetelor și pantofilor, erau mai bine conserva decât restul corpului după o lună petrecută sub pământ.
„Am văzut forma picioarelor şi l-am recunoscut”, a spus Volodymyr.
„Apoi ne-am uitat la forma nasului și a mâinilor. Ştiam că el e sângele nostru”, a spus Serhiy.
Volodymyr cumpărase micul apartament din Bucha cu doi ani mai devreme ca o investiție în viitorul fiului său. Vitaliy fusese bucătar într-un restaurant din Kiev, până când pandemia a lovit și a fost concediat. A lucrat ceva în construcții și a căutat ceva mai stabil, dar avea o iubită pe care o iubea și un câine, iar acum un apartament într-un cartier frumos. Îi plăcea să pescuiască și să vâneze, să caute ciuperci în timpul liber și să gătească.
„Aici trăia o viață liniștită. Era un tip normal, atâta tot, un om bun la inimă”, a spus Serhiy. „Era un fiu și un frate”, a spus Volodymyr, încercând să-și rețină lacrimile.
În fața blocului, ofițerul Kushnir își completa raportul de poliție. Volodymyr s-a dus la mașină și a luat două bucăți mici de carton și și-a scris numele și numărul de telefon și numele și adresa lui Vitaliy pe fiecare. Apoi le-a cerut unor vecini bandă transparentă care să acopere cerneala, pentru că ploaia începea să cadă mai tare și s-a întors la cadavru, fără mănuși chirurgicale de data asta, să lege o bucată de carton de glezna lui Vitaliy și una la încheietura lui.
„Nu vreau să-mi pierd fiul”, a spus el.
Pe măsură ce ziua trecea, postul de comandă al clasei în care se afla Lobas a devenit tot mai aglomerat. Ofițerii au venit și au plecat, depunând rapoarte de la locul crimelor. Lista de pe biroul lui Lobas s-a făcut tot mai lungă și telefonul a continuat să sune.
O femeie moartă fusese găsită într-o fântână de lângă o coloană distrusă de tancuri rusești. Era un cadavru la etajul al nouălea al unui bloc de apartamente. Un șofer al uneia dintre dube a sunat pentru a spune că nu a găsit cadavrul pe care fusese trimis să-l ridice. O femeie a intrat personal în clasă pentru a raporta că vecina ei a murit.
Două dintre departamentele de poliție din raionul Bucha fuseseră distruse în atacul rusesc, iar Lobas rămânea fără resurse. Nu erau suficienţi saci pentru cadavre. Echipa lui fusese, de asemenea, redusă în zilele precedente pentru că oamenii nu rezistau ororilor pe care le vedeau. „Cei care erau mai slabi de înger au mers chiar de la început. Nu au rezistat psihic”, a spus el.
Aceștia au fost vecinii noștri
Apoi a primit un alt telefon. Nouă cadavre fuseseră îngropate într-un câmp din apropiere. „Unii dintre acești oameni au murit pentru că nu au putut să obțină medicamente, iar unii au fost uciși de ruși”, a spus Gennadiy, un ucrainean de 45 de ani din una dintre clădirile de lângă câmp, care a ajutat la îngroparea cadavrelor și făcea cel mai mult de lucru acum pentru a le ridica.
„Aceștia au fost vecinii noștri”, a spus Gennadiy, cu o expresie de furie profundă pe față. „Iată-l pe unchiul Tolya din clădirea alăturată și un vecin de-al lui. Iată o altă persoană pe care o știam din clădirea alăturată. Omul ăsta are o rană de glonț, nu-l cunoșteam dar am găsit un pașaport pe cadavrul lui. Asta o femeie in varsta avea diabet sever si am incercat sa o scoatem din Bucha dar nu era un coridor verde asa ca a murit.Omul acesta a iesit la plimbare cu cainele lui si nu s-a mai intors.Nu suntem patologi dar se pare ca el a fost impuscat.”
Munca de strângere e a cadavrelor e grea. Fuseseră îngropați bine în morminte adânci, iar ploaia se înmuia în noroi și îl făcea alunecos. Gennadiy, într-o pelerină de ploaie verde de plastic, a coborât în fiecare mormânt, unul după altul, și a scos cu lopata pământul din jurul cadavrelor, astfel încât să poată fi legate în jurul lor curele groase pentru a le ridica.
Fiecare trup fusese înfășurat în orice era la îndemână – perdele, pături de diferite culori și modele. Ei au fost examinați de poliție și orice răni evidente au fost fotografiate cu un iPhone. Au fost găsiţi destui saci pentru cadavre, iar după un timp a sosit şi duba. Cadavrele au fost încărcate înăuntru şi îngropate. Cerul era gri și ploaia continua să cadă.
Urmărește-ne pe Google News
