Horror Vacui, manifest pentru copiii abandonaţi. Mărturii ale celor care au trăit în orfelinatele groazei

Cel mai lung eveniment teatral din lume se apropie de final. Timp de o săptămână, peste 500 de actori şi voluntari au vorbit despre abandon. Mare parte din texte au fost mărturii personale ale celor care, în copilărie, au trăit în orfelinatele groazei. Organizatorii au lansat un manifest şi cer anchetarea abuzurilor asupra copiilor instituţionalizaţi între 1966 și 1997. Atenție, urmează imagini și informații cu impact emoțional!

Trauma se transformă în înţelepciune şi durerea în empatie.

Horror Vacui, un demers menit să lumineze una dintre cele mai întunecate drame, a copiilor nimănui. Peste 1 milion abandonaţi în perioada comunismului în orfelinatele groazei.

Alexandru Ivănoiu, actor, dramaturg şi coordonator Horror Vacui: Horror Vacui se traduce ca teama de gol, fobia de gol, de vid. Cred că avem în societatea românească multă teamă de gol şi cred că subiectul în cauză aşa ar putea fi rezumat. Şapte zile de teatru non-stop, 505 actori, 168 de ore, un actor are un moment de 20 de minute.

Parte din textele interpretate de actori sunt bazate pe mărturii şi poveşti documentate de Muzeul Abandonului.

Oana Drăgulinescu, fondator Muzeul Abandonului: Sunt documente ale jurnaliştilor străini care ne spun despre copii care se izbeau în crizele de tantrum de ziduri, până când îşi spărgeau capetele, s-au întâmplat lucruri absolut cumplite. Lucrurile acestea se întâmplau în România.

Georgiana Pascu, preşedinte, Centrul de Resurse Juridice: Avem centre care funcţionează fără licenţă legală de funcţionare, iar ceea ce vedem la Târgu Mureş este într-adevăr înfiorător, pentru că este un loc despre care statul român ştia.

Florin Soare, expert, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului: Fiecare astfel de coală reprezintă o fotocopie după un act de deces al unui copil. Avem aici aproximativ 2.500 de astfel de acte de deces şi vorbim numai de trei astfel de instituţii, Siret, Plătăreşti şi Moreni Ţuicani.

Linda a ajuns prima dată în România imediat după Revoluţie. Avea 27 de ani, era asistentă medicală în Marea Britanie, dar o perioadă lungă şi-a dedicat-o îngrijirii copiilor din România abandonaţi în căminele groazei.

Linda Barr, asistentă medicală: Când m-am implicat pentru prima dată, în 1990, am descoperit atrocități de neimaginat în instituțiile care ar fi trebuit să protejeze copiii. Am văzut copii dezbrăcați, flămânzi și abuzați. Acceptați faptul că aceste lucruri s-au întâmplat și căutați să aduceți schimbări pozitive.

Organizatorii Horror Vacui au lansat un manifest intitulat „Copiii uitaţi ai României: un apel pentru adevăr şi reparaţie„. Tot ei solicită o comisie de cercetare a abuzurilor asupra copiilor instituţionalizaţi în perioada 1966 – 1997.