Hartă a zonelor cu risc de căderi de roci din România, realizată de cercetători din Iaşi şi Bucureşti

O cercetare la care a colaborat Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (UAIC) a condus la realizarea primei hărţi naţionale a zonelor cu risc de căderi de roci din România.

Cercetători de la Universitatea din Bucureşti, coordonatoarea studiului, UAIC şi Institutul de Geografie al Academiei Române, au identificat aproximativ 1.500 kilometri pătraţi de teritoriu cu risc ridicat, concentrat în proporţie de 97% în Carpaţi.

Studiul “Spatial modelling of potential rockfall occurrence in Romania using the Weight of Evidence method” a fost publicat în jurnalul Scientific Reports din portofoliul Nature.

“Am pornit de la un inventar de 1.743 de locaţii unde s-au produs deja căderi de roci, identificate din literatura de specialitate, hărţi geologice şi date de teren. Harta astfel rezultată poate ghida studiile de fezabilitate pentru infrastructura montană şi poate orienta prioritizarea investiţiilor în versanţii adiacenţi drumurilor şi căilor ferate. Autorităţile cu responsabilităţi în gestionarea riscurilor naturale, de la Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere şi Compania Naţională de Căi Ferate, până la agenţiile de dezvoltare regională şi primăriile din zonele montane, pot folosi datele în planificarea teritorială şi în fundamentarea strategiilor de reducere a riscurilor”, a declarat, citată într-un comunicat de presă, dr. Adriana Bianca Ovreiu, cercetătoare la Facultatea de Geografie a Universităţii din Bucureşti şi coordonatoarea studiului.

Conform documentului de presă, pe inventarul de 1.743 de locaţii unde s-au produs deja căderi de roci, cercetătorii au aplicat 19 variabile de mediu: panta terenului, tipul de rocă, vegetaţia, seismicitatea, amplitudinea termică zilnică şi sezonieră (ciclurile de îngheţ-dezgheţ care fisurează roca), cantitatea de zăpadă şi distanţa faţă de văi şi drumuri.

“Modelul statistic ales a calculat probabilitatea apariţiei unui fenomen pe baza frecvenţei sale observate în raport cu fiecare factor. În etapa de validare, acurateţea a fost de 94%, iar harta rezultată a relevat zonele cele mai predispuse, marcate cu nuanţe de roşu. Cel mai puternic predictor al riscului a fost, surprinzător, nu panta, ci absenţa vegetaţiei. Acolo unde pădurea acoperă versantul într-un mod compact, cu o densitate peste 87%, probabilitatea unei căderi de roci scade sub 2,2%”, se menţionează în documentul de presă.

Cercetătorii precizează că, deocamdată, modelul propus cartografiază zonele unde ar putea apărea aceste căderi, dar nu pot prezice şi traiectoria rocilor sau zona de impact.