Francisc de Assisi, “săracul bogat”, a fost canonizat la 16 iulie 1228

În anul 1228, la 16 iulie, a fost canonizat Francisc de Assisi. Primul sentiment când te gândești la Francisc de Assisi e că trebuie să fi fost extrem de charismatic, de vreme ce însuși puternicul sultan Al Malik al Egiptului l-a primit și i-a ascultat propovăduirea creștina fără să se enerveze.

Cam știm cu toții ce soartă aveau misionarii creștini care mergeau să vestească evanghelia lui Hristos în locuri mai puțin indicate. Francisc i-a spus sultanului că nu de oameni a fost trimis, ci de Însuși Dumnezeu ca să-i spună că toți oamenii sunt frați, copii ai aceluiași Tată.

Sultanul l-a ascultat cu atenție, n-a înțeles o boabă din ce-i spunea Francisc, însa i-a plăcut pasiunea cu care tânarul vorbea despre credința lui.

Francisc s-a născut dintr-un tată negustor, extrem de bogat. A avut o copilărie fericită. Nu i-a lipsit nimic. Poate doar tatăl, care era mai mereu plecat, ocupat cu comerțul de stofe și bijuterii care-i aducea bani mulți. Nici la nașterea pruncului n-a fost de fața, iar mama l-a numit pe copil Giovanni. La sosire, tatăl, Pietro Bernadone, s-a bucurat foarte tare, mai puțin de numele copilului, pe care l-a schimbat pe loc în Francisc.

E limpede că, mai mult plecat, n-a avut cum să se ocupe de educația copilului și, cum se întâmpla și în zilele noastre, Francisc a devenit o pramatie. O ținea numai în petreceri cu prietenii. În plus, mai mergea și prin războaie, care se pare că îi plăceau.

Din cauza exceselor, se îmbolnavește grav și ajunge în pragul morții. Aici intervine Hristos, care, ca și în cazul lui Pavel, avea alte planuri cu el. Îl pomenim pe Pavel, fiindcă amândoi s-au considerat cei mai mici și umili dintre cei mai mici și umili. Hristos, spune Francisc, i-a vorbit într-o biserică întrebându-l: Pe cine e mai bine să slujești, pe rege sau pe slujitorii regelui?

Francisc a priceput aluzia și intrat în slujba celor năpăstuiți de soartă, a loviților de boală, a săracilor și a asupriților. I-a iubit cu iubirea frațească pe care Iisus le-o recomandase apostolilor. Le spunea tuturor “frați și surori”.

A iubit întreaga creație a lui Dumnezeu. Lunii îi spunea “sora Lună”, iar Soarelui, “fratele Soare”. Pâna și trupului, ale cărui plăceri le gustase din plin în tinerețe, îi spunea “fratele porc”.

A trăit doar 44 de ani. Când a simțit că i se apropie moartea, a cerut să fie îngropat îmbrăcat într-un sac, așa cum obișnuiau să umble franciscanii lui. El, care în anii tinereții se purta în cele mai scumpe mătăsuri. În ultima clipă a renunțat și la sac și a cerut să fie pus în mormânt gol, așa cum venise, ca să arate că nu vrea să ia cu el nimic în cea mai importantă dintre călătorii.