Firmele românești livrează pe datorie și tot mai multe intră în insolvență. Cel mai mare șoc: în agricultură

Există o problemă în economia românească pe care o simți la buzunar, dar pe care puțini o numesc cu voce tare: facturile nu se mai plătesc. O analiză publicată de compania Sierra Quadrant arată că peste patru din zece facturi emise între firme românești sunt plătite cu întârziere, iar termenul mediu de încasare a depășit 46 de zile.

Sunt cazuri frecvente în care banii ajung la furnizor abia după 60 de zile. Iar efectele sunt deja vizibile: în primele trei luni din 2026, 1.829 de firme și PFA-uri au intrat în insolvență, cu 14,31% mai multe față de același trimestru din 2025.

Aceste firme au lăsat în urmă datorii de aproape 2,74 miliarde de lei și au afectat locurile de muncă a peste 7.000 de angajați.

Mecanismul e simplu și devastator: firma A nu plătește firma B, care nu mai poate plăti firma C, care intră în insolvență și lasă și ea datorii.

E un efect de domino pe care economiștii îl numesc șoc de lichiditate.

Aproape 52% din vânzările din sectorul B2B românesc se realizează pe baza creditului comercial, ceea ce înseamnă că furnizorii livrează marfă și servicii pe datorie, sperând că banii vor veni. Când nu vin, sau vin prea târziu, chiar și companiile sănătoase pot intra în colaps.

Sectoarele cele mai expuse sunt transportul și logistica, unde o creștere de 15% la combustibil poate transforma un operator profitabil în unul cu flux de numerar negativ în câteva luni, construcțiile, metalurgia și retailul non-alimentar.

Sectorul care îngrijorează cel mai tare acum e agricultura. Numărul insolvențelor din agricultură a crescut cu 181,8% în primul trimestru din 2026 față de același interval din 2025, cele 31 de companii agricole intrate în procedură generând cumulat o cifră de afaceri de 1,68 miliarde de lei și afectând 953 de angajați.

Paradoxul e că România a avut în 2025 cel mai bun an pentru grâu din 1997 și totuși fermierii intră în insolvență. Motivul: după oprirea definitivă a Azomureș în noiembrie 2025, România a rămas singura țară din UE fără producție internă de îngrășăminte, iar prețul ureei a crescut cu 49% în câteva săptămâni după blocarea Strâmtorii Ormuz. Producții record, costuri de producție imposibile.

Ce înseamnă toate astea pentru omul obișnuit? Pe termen scurt, prețuri mai mari, produse mai puține pe raft și furnizori care preferă să nu mai livreze pe credit. Pe termen mediu, locuri de muncă pierdute în lanț, mai ales în transporturi, construcții și agricultură.

Experții atrag atenția că bilanțurile contabile ale firmelor reflectă o realitate veche de 6 până la 12 luni, deci problemele reale de azi nu apar încă în statistici.

Creșteri alarmante față de 2025 s-au înregistrat în Maramureș, Arad și Harghita, județe care nu erau în mod tradițional în fruntea clasamentelor negative. Semnalul e că problema nu mai e localizată în marile centre urbane, ci s-a extins.