Exportăm cereale, importăm alimente de bază. Cum își asigură România consumul

21 ianuarie 2025, 09:17

Cât adevăr este în ceea ce se spune despre România care ar trăi în importuri? Nu reuşim să mai producem nimic sau chiar producem mai mult ca înainte? Siguranţa alimentară a României, în cifre, nu e deloc uşoară.

România rămâne o țară cu un contrast puternic în securitatea alimentară: pe de o parte, produce cu mult peste necesar anumite categorii de alimente, precum cereale, ouă, carne de oaie și leguminoase boabe. Pe de altă parte, dependența de importuri rămâne alarmant de mare pentru alte produse esențiale, precum legumele, carnea de porc, peștele sau cartofii, arată datele Institutului Național de Statistică (INS), citate de jurnaliștii de la economica.net.

În 2023, România a produs 20,5 milioane de tone de cereale, depășind cererea internă cu 96,1%. Comparativ cu 2022, recolta a fost cu 10,2% mai mare, consolidând poziția de exportator net în această categorie. Totodată, producția de leguminoase boabe, precum fasolea și soia, a acoperit 115,5% din necesarul intern, marcând un avans față de anii precedenți. La ouă, excedentul a fost de 2,1%, iar carnea de oaie și capră a depășit cererea cu 119,6%, deși producția a fost mai mică față de 2022.

În privința legumelor, gradul de autoaprovizionare a scăzut sub pragul de 70%, comparativ cu 82% în urmă cu doi ani. Deficite majore s-au înregistrat la rădăcinoase (59,2%), tomate (64,7%) și ceapă uscată (68%), reflectând atât scăderi ale producției interne, cât și creșteri ale consumului.

Carnea de porc reprezintă cea mai mare vulnerabilitate, gradul de autosuficiență coborând la 44,9% în 2023, față de 70% în 2015. Situația este gravă și la pește, unde producția locală acoperă doar 14,5% din necesar.

Există și vești bune: România și-a crescut gradul de autoaprovizionare la lapte la 86,5%, la ulei la 91,3%, iar la zahăr la 69,2%. În cazul untului însă, producția locală rămâne insuficientă, acoperind doar 40% din consum. Studiul INS evidențiază că, deși România are un potențial agricol semnificativ, sectoarele deficitare necesită intervenții strategice.

Creșterea capacităților locale de producție, investițiile în infrastructură agricolă și stimulentele pentru fermieri sunt esențiale pentru reducerea dependenței de importuri și asigurarea unei securități alimentare robuste. România rămâne, astfel, într-o poziție paradoxală: un exportator important de cereale și alte produse excedentare, dar totodată dependentă de importuri masive pentru multe dintre alimentele de bază.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite

Cele mai citite pe aceeași temă