Experiențe trăite de ”moașe” pentru sfârșitul vieții: „La fel cum corpul știe să se nască, știe și cum să moară”

Într-un episod recent al popularului serial medical HBO Max „The Pitt”, o asistentă medicală de la urgențe lucrează în paralel ca ”death doula” (n.r.- un fel de ”moașă” pentru decesul cuiva) pentru o femeie cu cancer în stadiu terminal.

În timp ce moașele de naștere au devenit o parte familiară a sistemului modern de sănătate, ideea unei ”moașe de moarte” - cineva care sprijină oamenii în procesul morții – poate fi mai puțin cunoscută, arată un material pe această temă publicat de Washington Post.

„O moașă pentru moarte este o prezență calmă și plină de compasiune, care poate fi alături de persoanele pe moarte și de cei dragi ai acestora în ultimele lor clipe”, a spus Kristen Patterson, o moașă pentru moarte și planificatoare de sfârșit de viață, din nordul Virginiei, SUA.

De la susținerea pacienților în fața furnizorilor de servicii medicale până la oferirea de alinare emoțională prin citit sau redarea de muzică, moașele pentru moarte pot oferi sprijin atât persoanei pe moarte, cât și îngrijitorilor acesteia.

”Death doulas” nu sunt profesioniști medicali, iar nivelul lor de pregătire poate varia. Pentru cei care locuiesc în SUA, Patterson a recomandat căutarea unei ”death doula” care este membră a National End-of-Life Doula Alliance (NEDA) sau a International End-of-Life Doula Association (INELDA).

Ea a sugerat, de asemenea, discuții pentru a găsi pe cineva care împărtășește o abordare și un stil de comunicare similare – precum și valori culturale și religioase, dacă acest lucru este important pentru persoana în cauză.

O ”moașă pentru moarte” poate fi angajată oricând după un diagnostic terminal, dar este mai frecvent în timpul îngrijirii paliative, care este îngrijirea la sfârșitul vieții pentru persoanele cu o speranță de viață de șase luni sau mai puțin, care se concentrează pe asigurarea confortului și a calității vieții, mai degrabă decât pe un tratament sau o vindecare.

„Oamenii nu realizează întotdeauna că îngrijirea paliativă nu este disponibilă 24 de ore din 24, 7 zile din 7. O death doula poate fi acolo cât de mult doriți”, spune ea

Având în vedere colaborarea strânsă cu persoanele aflate în pragul morții și cu familiile lor, ”moașele pentru moarte” au o perspectivă unică.

Washington Post prezintă în continuare câteva concluzii desprinse din experiențele trăite de persoanele care au ales să fie ”death doulas” (moașe de moarte) pentru cei aflați la sfârșitului vieții.

 „Dacă ești împăcat cu viața ta când mori, procesul morții poate fi mai liniștit”

Deși poate fi incomod să ne gândim și să vorbim despre asta, moartea este o experiență umană cotidiană și comună – una pentru care corpul este pregătit, spune  Diane Button, o ”moașe pentru moarte” din California de Nord, autoare a cărții „What Matters Most: Lessons The Dying Teach Us About Living” și profesoară la Universitatea din Vermont.

„La fel cum corpul știe cum să se nască, știe și cum să moară”, adaugă ea.

Pentru persoanele cu diagnostice terminale, moartea poate veni ca o eliberare: „Mulți oameni sunt relaxați la sfârșit, pentru că au trăit în corpuri [bolnave] și se simt mai bine să moară decât să continue să trăiască”, a spus și Jill Schock, fondatoarea Death Doula LA.

Fie că înseamnă să-ți ceri scuze unui prieten pe care l-ai jignit sau să îți rezolvi problemele cu o rudă de care te-ai îndepărtat, să acorzi prioritate conversațiilor cu adevărat importante, cât timp ești sănătos, te poate ajuta să te simți mai liniștit când îți va veni timpul.

În cele din urmă, a spus Diane Button, majoritatea oamenilor nu sunt preocupați de vacanțele pe care nu le-au făcut sau de banii pe care nu i-au câștigat, dar mulți își exprimă regretul pentru lucrurile pe care nu le-au spus.

„Dacă ești împăcat cu viața ta când mori, procesul morții poate fi mai liniștit”, a spus ea.

Personalizarea experienței morții

Când ai o boală terminală și ești în îngrijire paliativă, îți poți planifica experiența morții. Chiar dacă îți petreci ultimele zile într-un spital, poți asculta muzica preferată sau poți umple camera cu lucrurile și oamenii pe care îi iubești (uneori, chiar și animale de companie). Acest lucru poate fi reconfortant atât pentru persoana care moare, cât și pentru cei dragi.

Erica Reid Gerdes, fondatoarea Waxwing Journeys din Chicago, a explicat cum soțul unei cliente a găsit alinare în faptul că au putut asculta împreună muzică din musicalul preferat al soției sale, „Hamilton”, și i-au citit cărțile preferate în ultimele ei zile. „Era atât de clar în privința a ceea ce voia și, deși nu mai răspundea, știm că încă putea auzi”, a spus Erica Reid Gerdes, care explică astfel, pe blogul personal, unul dintre motivele pentru care s-a gândit să înființeze Waxwing Journeys:

”Moartea a fost mereu prezentă în viața mea în copilărie și am învățat de timpuriu că este inevitabilă. Am pierdut mulți colegi de clasă și persoane în vârstă apropiate mie în copilărie, inclusiv iubita mea profesoară de dans, doamna Atwater, a cărei moarte continuă să mă afecteze și acum, după decenii.”

(Sursa: Waxwing Journeys)

Medicamentele pentru durere: da sau nu?

Când o persoană se află într-un centru de îngrijire paliativă, medicamentele au rolul de a gestiona simptomele – inclusiv durerea.

„Oamenii au fost poate martori la moartea dureroasă a unei persoane dragi cu zeci de ani în urmă, dar medicamentele pot face o treabă excelentă în a minimiza suferința”, a spus Diane Button pentru ziarul american. O parte din munca unei ”moașe de moarte” este să se asigure că persoana afectată are suficiente medicamente pentru durere și nu suferă în acest moment.

Medicamentele pot crea, de asemenea, o experiență mai liniștită pentru cei pe moarte și familiile lor. Este obișnuit ca persoanele pe moarte să experimenteze agitație; pot să-și smulgă hainele sau să zgârie cearșafurile. Aceasta se numește agitație terminală și poate apărea pe măsură ce organele încetează să funcționeze și afectează funcția creierului. Medicamentele pot „ajuta persoana pe moarte să se relaxeze și să se simtă în largul ei în timpul procesului”, a spus Jill Schock.

Este normal să înceteze să mănânce și să bea spre sfârșitul vieții, deoarece organismul are nevoie de mai puțină energie, iar înghițirea poate fi prea solicitantă.

Cu alte cuvinte, mai spune Jill Schock, nu trebuie să încurajați o persoană care este pe moarte să mănânce sau să bea – acest lucru nu provoacă durerea sau suferința pe care le-ar putea provoca unei persoane aflate în alte circumstanțe.

O ultimă și bruscă explozie de energie este normală

Persoanele pe moarte experimentează frecvent o explozie bruscă de energie, de obicei cu câteva zile înainte de moarte.

Denumită uneori „revigorare de sfârșit de viață” sau „luciditate terminală”, aceasta se întâmplă când, după ce nu a mâncat sau vorbit prea mult, cineva își revine și începe să se comporte ca „el însuși” pentru o scurtă perioadă de timp.

Cei dragi pot interpreta greșit acest lucru ca un semn că persoana a început brusc să se simtă mai bine, dar, în realitate, poate însemna că organismul se îndreaptă spre moarte.

Acest val temporar poate fi o ocazie excelentă pentru cei dragi de a se conecta și de a crea amintiri.

„Eram cu bunica mea când era pe moarte, iar ea și-a deschis brusc ochii și am avut două zile de conversații minunate”, a spus Kristine Patterson, ”moașă” pentru moarte în Virginia, SUA.

Persoanele pe moarte pot simți sau vedea persoane dragi care au trecut în neființă

Câteva ”death doulas” cu care au vorbit jurnaliștii de la The Post au povestit că unii dintre pacienții lor aflați pe patul de moarte au spus, în zilele dinaintea morții, că au văzut persoane dragi decedate. Diane Button și-a amintit că a văzut clienți întinzându-se spre cineva care murise cu zeci de ani în urmă sau strigând numele unei rude decedate.

Unii oameni cred că acestea sunt halucinații, a spus Reid Gerdes, în timp ce alții cred că persoanele dragi pierdute anterior vin în vizită pentru a-l întâmpina pe cel pe moarte în lumea de dincolo.

Dacă se întâmplă în timp ce sunteți alături de un apropiat pe moarte, a spus Reid Gerdes, acceptați acest lucru, indiferent de tabăra în care vă încadrați. „Ascultați-i vorbind despre asta, pentru că pentru ei este real.” Aceasta este o modalitate de a le onora experiența și de a le arăta respect în timpul procesului de moarte.

Auzul este adesea ultimul simț care dispare

În zilele dinaintea morții, vor exista probabil semne că organismul unei persoane încetează treptat să funcționeze. În primul rând, ar putea refuza mâncarea și băutura, deoarece procesul este prea obositor.

Majoritatea oamenilor încep să „doarmă” și sunt inconștienți cu aproximativ 48 de ore înainte de a muri, a spus Jill Schock. Cu câteva ore înainte de moarte, sunetul respirației cuiva poate deveni zgomotos, deoarece nu mai are puterea să-și elibereze gâtul de congestie. „Nu-i face rău persoanei pe moarte, dar poate fi deranjant de auzit”, a spus Reid Gerdes.

Apropo de auz: acest simț rămâne de obicei până la sfârșit. Diane Button a spus că a văzut o persoană inconștientă, pe moarte, zâmbind când a auzit vocea unei persoane dragi.

„Poate fi reconfortant pentru oameni să le spui că ești acolo cu ei și că îi iubești. Adesea, au nevoie de permisiunea de a pleca, așa că poate ajuta să le spui că vei fi bine.”, adaugă ea.

După ce cineva moare, poate scoate un suspin. „Este doar aerul care circulă în jurul corpului lor”, a spus Schock. Uneori, corpul poate scurge lichid.

De asemenea, este relativ comun ca oamenii să moară cu ochii parțial deschiși, deoarece erau prea slăbiți pentru a-i deschide și închide complet înainte de moarte. Dacă este necesar, o persoană dragă poate închide ușor ochii persoanei decedate.

Să te gândești la moarte cât timp ești în viață poate face moartea mai puțin înfricoșătoare

Multe culturi văd moartea ca o experiență pozitivă sau o tranziție, nu ca pe ceva de care să te temi. Deși poate fi greu pentru mulți să se gândească și să vorbească despre propriul sfârșit de viață, ”moașele de moarte” încurajează ambele lucruri.

Una dintre cele mai bune modalități de a avea o moarte liniștită – și o viață împlinită – este să contemplezi propria mortalitate în mod regulat.

„Cu cât ne permitem mai mult să vorbim despre moarte în toate aspectele sale, de la realitățile logistice până la conotațiile emoționale, cu atât este mai puțin înfricoșătoare”, a spus Reid Gerdes.

Deși moartea fiecăruia este diferită, Diane Button a spus că majoritatea oamenilor au aceleași preocupări: ”Am iubit suficient? Am făcut o diferență? A contat viața mea?”.

 Ea încurajează oamenii să se imagineze la sfârșitul vieții și să-și imagineze la ce se vor gândi „astfel încât să poată înțelege o parte din ceea ce va conta pentru ei în acel moment”, a spus ea pentru Washington Post..

„Amintiți-vă, trăiți și aveți ocazia să trăiți momente semnificative în fiecare zi până la ultima suflare.”