EXCLUSIV Viața locuitorilor din Bucea merge mai departe, dar sufletul lor e plin de cicatrici. „Soţul meu a început să strige ‘Aici sunt oameni paşnici, nu trageţi!’ L-au torturat şi apoi l-au împuşcat

Acum aproape un an, liniștea din Bucea era semnul că soldații ruși trecuseră pe acolo aducând moartea. Zeci de case au fost rase de pe faţa pământului în bombadamente. Trupurile multor localnici executați de armata lui Putin ajungeau în gropile comune. Toate au lăsat o durere fără margini în sufletele celor scăpați cu viață.

Irina trăiește acum cu amintirea soțului ei Oleh, împușcat fără milă de ruși pe 5 martie: „Au aruncat o grenadă asupra casei, au început să tragă în uşi, în geamuri, soţul a ieşit în genunchi, cu mâinile ridicate, a început să strige: ‘Aici sunt oameni paşnici, nu trageţi!’ L-au dezbrăcat pe bărbatul meu până la mijloc, l-au scos pe stradă, l-au torturat, şi apoi l-au împuşcat în ureche.”

Grele sunt și momentele trăite de Igor. Doar o minune a făcut să rămână în viață: „Am fost aici în timpul ocupaţiei ruse. La vecini a căzut o bombă şi pe 10 martie am plecat cu o maşină. Când treceam prin Jitomir, am văzut cadavre pe stradă, maşini care ardeau. Pe 10 martie este ziua în care am primit o nouă şansă la viaţă.”

Biserica din Bucea este cunoscută acum în lumea întreagă după ce autoritățile locale i-au cerut ajutorul. Fără locuri la morgă, morții au fost înmormântați într-o groapă comună săpată chiar în curtea lăcașului de cult. Echipa TVR s-a întors acolo unde la mijlocul lunii aprilie asista la deshumarea celor deveniți acum martiri. Vremurile sunt în continuare grele, spune preotul Andrei:  „Avem nevoie de armament nu pentru că vrem sânge, ci pentru că vrem să se termine războiul. Avem nevoie de armament ca să fie pace şi să oprim agresorul.”

Cu sufletul plin de cicatrici, viața locuitorilor din Bucea merge mai departe.

Alexandru Costache: „La sfârșitul lunii aprilie a anului trecut, după ce s-au retras rușii, strada Vokzalna din Bucea era plină de epave de tancuri, erau peste 40 de tancuri distruse aici. La fel, de o parte și de alta a străzii erau case distruse de luptele crâncene. Acum, dacă o mai recunoști, strada este un șantier, este în reconstrucție, la fel și casele din jur.”

De asta se ocupă acum statul ucrainean și voluntarii.

Iar fiecare localnic din Bucea își exprima recunoștință așa cum poate.