EXCLUSIV „Noaptea nu dormim, ascultăm. Deja ştim după sunet, e artilerie, e dronă. Copiii ştiau: drone, drone!” Viața în Sviatohirsk, în „Dealurile Sfinte” ale Ucrainei

Sviatohirsk e o localitate din regiunea Donețk, nu departe de Luhansk și de granița rusă. Orășelul a fost sub ocupație rusă din iunie, anul trecut, până în septembrie. A fost scena unor bătălii dure.

Acum este complet distrus, e plin de clădiri bombardate și epave de tancuri. Mai este locuit într-o măsură foarte mică.

Trimisul special al TVR, Alexandru Costache, vă prezintă detaliile distrugerilor din orășel.

Zoya, fiica unui român plecat în Uniunea Sovietică după Al Doilea Război Mondial, e printre bătrânii care au rămas în ciuda pericolului. Era acasă, pe 22 februarie, când au început bombardamentele.

Zoya, localnică: Timp de 15 zile am stat acasă şi m-am ascuns sub pat, bombardamentele erau foarte puternice. Dar până la urmă nu am avut ce face şi am decis să evacuez. (…) Frunzele sunt pentru animale, m-am întors pentru animale, am capre şi câinii părăsiţi de vecini veneau la mine.

Și viața lui Leonid a fost dată peste cap. Casa i-a fost distrusă și a fost nevoit să și-o repare. Acum cultivă și vinde din nou legume.

Leonid, localnic: Explozia mi-a distrus casa, nu am mai putut îndura și am plecat. A fost o grenadă care a lăsat în urmă o gaură de 3 metri.

Valeriy are rude în Luhansk, dar și în Rusia. Pentru cei ca el, absurdul războiului e evident. Acum nu mai are acces la mormintele părinților lui, iar din țara în care trăiesc nepoții lui vin proiectile.

Valeriy, localnic: Noaptea nu dormim, ascultăm, ascultăm. Deja ştim după sunet, e artilerie, e dronă. Copiii ştiau – drone, drone!

Liudmila are 84 de ani. Și-a văzut casa în flacări și a trebuit să fugă ca să-și salveze viața: „În luna septembrie, pe la 7 seara, tot acoperișul a luat foc, totul s-a făcut țăndări. (…) Și atunci a murit o femeie, Maria, era o femeie bună…„

Iarna, puținii locuitori din Sviatohirsk au rămas fără electricitate și apă. Au supraviețuit gătind la sobe improvizate în fața blocului și primind ajutoare umanitare.

Volodymyr, localnic: Arde cam tare, nu e prea bună, nu e o sobă comodă. Dar reuşim să gătim pe ea, fierbem ceai, o folosim.

Orășelul era o destinație de odihnă, mai ales pentru minerii care lucrau în zonă, așa cum își amintesc Nadia și Natalia.

Nadia: Oraşul nostru a fost staţiune de agrement, acum a rămas doar un sat. (…) Am fost aici tot timpul ocupaţiei, familia mea e în Franţa, nu ştiu dacă o să-i mai văd.

Natalia: Veneau aici, bombardau acolo, patru luni a trebuit să stau în adăpost.

Pe străzile din Sviatohirsk încă pot fi văzute urmele ocupației rusești.

Sviatohirsk înseamnă „Dealurile Sfinte”. Aici se afla o mănăstire cunoscută, o lavră săpată în stâncă. În iunie, anul trecut, mănăstirea, aflată în patrimoniul UNESCO, a fost cuprinsă și ea de flăcări în urma bombardamentelor.

Au murit atunci 4 persoane, între care doi călugări și o măicuță.