EXCLUSIV. Mark Feygin: Moscova se pregătește și pentru o soluție militară în privința problemei transnistreane

Juristul și vloggerul rus Mark Feygin a acordat un interviu în exclusivitate jurnalistului TVR MOLDOVA, Constantin Uzdriș, în care a vorbit despre impactul alegerilor prezidențiale din Rusia, atacul terorist de la Crocus, unde au murit 144 de persoane, despre planurile Kremlinului de destabilizare a Republicii Moldova, dar și despre alegerile care vor avea loc în acest an în Republica Moldova și în mai multe state ale Uniunii Europene.

Constantin Uzdriș, journalist TVR MOLDOVA: Mark Zaharovici, vă mulţumim pentru posibilitatea de a vă intervieva. Întrebarea cu care aş vrea să încep se referă la alegerile sau la aşa-numitele „alegeri” din Federaţia Rusă. Recent, Vladimir Putin a fost reales pentru al cincilea mandat. Din punctul dumneavoastră de vedere, al unei persoane care se află în opoziţie faţă de regimul lui Putin, e posibilă distrugerea regimului lui Putin sau acesta se va autodistruge odată cu moartea firească a lui Putin?

Mark Feygin: Trebuie să spunem că nu e vorba nici de realegere şi nici de alegeri. Este de fapt, o procedură absolut decorativă fără conţinut. Ca formă, ea mai aminteşte despre un fel de alegeri sau despre ceva de genul acesta. Dar de facto, el (n.r. Vladimir Putin) s-a reales singur. Au fost anunţate rezultate luate de undeva din pod de 87,3 sau 87,4 de voturi pe care le-ar fi obţinut. E clar despre ce fel de rezultat e vorba, dar el e necesar pentru atingerea unor scopuri politice – nu doar pentru a demonstra susţinere totală (n.r. din partea cetăţenilor) pentru Putin, ceea ce e logic într-un sistem totalitar, ci şi pentru a arăta că sunt susţinute acţiunile sale din Ucraina – aşa-numita „operaţiune militară specială”. În ceea ce priveşte soarta regimului lui Putin. Desigur e foarte simplu să te bazezi pe experienţa secolului trecut şi să afirmi că odată cu moartea dictatorului i se pune capăt şi sistemului pe care el îl întruchipează, că dacă Putin mâine ar muri, atunci sigur s-ar sfârşi războiul şi că foarte multe lucruri în spaţiul geopolitic al fostei USSR s-ar schimba. Nu? Adică presiunea pe statele din fosta URSS aflate în sfera sa (n.r. a preşedintelui rus Vladimir Putin) de interese – Republica Moldova apropo, se numără printre ele – ar scădea şi ele ar răsufla uşurat. Ar fi o perioadă de transformări, de schimbări ale conducerii şi în această perioadă desigur, ar fi apărut o şansă, o fereastră de oportunitate pentru aceste state ca să scape de protectoratul Moscovei şi să se integreze pentru totdeauna în Occidient. E ceea ce probabil s-ar fi întâmplat, dar să vorbim că asta ar fi însemnat sfârşitul definitiv al sistemului post sovietic, putinist, acum deja totalitar, e prea devreme. Sunt procese care pot grăbi sfârşitul lui Putin şi al regimului său. Înfrângerea în război, izbucnirea unui conflict cu Occidentul extins până la un al treilea război mondial, alte procese în interiorul conducerii din Rusia, în interiorul clasei conducătoare, ar putea grăbi probabil asta (n.r. căderea regimului lui Putin), dacă cineva s-ar hotărî să-şi exprime nemulţumirea, să se răscoale sau să organizeze o rebeliune militară. Şi noi am văzut deja aşa ceva anul trecut în timpul războiului, pe 24 iunie când Prigojin a pornit spre Moscova ajungând până la Stupino. În principiu, acest lucru nu poate fi exclus, dar eu numesc asemenea cazuri „venirea lebedelor negre”. Nu ştiu cât ar putea fi de exact, dar desigur, ca şi orice regim, care devine tot mai înrăit, şi acesta mereu riscă să cadă în neant, în entropie, înaintea beneficiarului său, care în cazul de faţă e Putin. Adică asta s-ar putea întâmpla nu neapărat în mod firesc, nu pe cale organică, ci neorganică, prin încetarea prematură a sistemului însuşi în urma unor evenimente, a haosului, etc. Deocamdată, haideţi să fim precauţi! Putem spune sigur că odată cu moartea lui Putin, cu moartea lui firească, multe dintre cele începute de el se vor sfârşi – războiul şi procesele globale legate de încercările de a se revanşa în spaţiul fostei URSS. Asta e sigur. Când se va întâmpla acest lucru? – Dumnezeu ştie. El (n.r. Vladimir Putin) are 72 de ani şi plănuieşte să trăiască veşnic.

Constantin Uzdriș, journalist TVR MOLDOVA: Cum va fi totuşi cel de-al cincilea mandat al lui Vladimir Putin în interiorul Rusiei şi dincolo de hotarele ei?

Mark Feygin: În ceea ce priveşte situaţia din interiorul Rusiei, vedem deja primele semnale de a uzurpa şi mai mult puterea şi de a aduce sistemul de la metode dure totalitare la metode totalitare clasice până la suprimarea tuturor rămăşiţelor de libertate rămase, precum e prevederea constituţională ce ţine de libertatea de a ieşi sau a intra în ţară. Această libertate este deja limitată de facto pentru cetăţenii ruşi şi va fi limitată şi mai mult, fără îndoială. În afară de asta, vor restricţiona şi accesul pe internet, în genere schimbul informaţional în sensul larg al acestui cuvânt, pentru ca prin această cortină de fier care cade, care deja a căzut, să nu pătrundă ceva ce ar putea provoca nelinişte sau anumite invective la adresa sistemului. Asta va continua. Represiile se vor extinde fără îndoială şi acestea se vor răsfrânge nu doar asupra cetăţenilor predispuşi să fie în opoziţie, a oponenţilor regimului, a oponenţilor războiului… Mai degrabă ele (n.r. represiile) se vor răsfrânge şi asupra celor loiali regimului. De ce? Am mai văzut asemenea cazuri în perioada lui Stalin. Atunci funcţionarii din partid şi colaboratorii din NKVD erau lichidaţi de rând cu burghezii rămaşi sau cu cei neloiali din partid „buharinii”, „troţkiştii” etc. Probabil că pentru a face sistemul mai dur va fi nevoie ca aceste represii să fie îndreptate şi împotriva celor loiali, oligarhilor, birocraţilor şi altor persoane. Dar pentru asta e nevoie de un aparat ramificat cu atribuţii sporite pentru represalii care există deja şi care se va extinde. De ce face Putin asta? Pentru că din punctul meu de vedere – şi asta e versiunea mea – în următorii 12 ani, în următorii 6 ani şi în următorul lui mandat scadent când va avea 84 de ani spre sfârşitul celui de-al doilea mandat formal, el are nevoie de un sistem totalitar care să funcţioneze după principiul dinastic. El are nevoie să-şi asigure continuitatea puterii pe cale ereditară. El nu are nevoie de un succesor aşa cum l-a ales odată Elţin pe el, ci de un succesor din rândul rudelor de sânge cum sunt fiii sau fiicele ş.a.m.d. Asta e important, iar această problemă nu e uşor de soluţionat. E o problemă mult mai complicată decât a lăsa un succesor de exemplu, din rândul generalilor FSB etc. Nu e o problemă uşoară. Asemenea generali sunt mulţi. Dar să faci în aşa fel, încât în locul puterii, în locul celor care controlează puterea şi tot sistemul din Rusia să vină copiii lor, urmaşii lor – nu doar cei ai lui Putin, dar şi din anturajul lui – trebuie să depui foarte multă străduinţă, foarte mult efort pentru a reuşi. Aparatul pentru represii e necesar anume pentru atingerea acestui scop. În ceea ce priveşte politica externă, războiul, militarismul, revanşismul.., acestea sunt instrumentele pe care le va folosi Putin pentru a-şi atinge scopurile. Sunt absolut convins că războiul din Ucraina va fi factorul determinant… Dacă Putin va reuşi – într-o situaţie în care nu va putea nici câştiga şi nici pierde războiul, – să încheie totuşi cumva conflictul, păstrând de exemplu 20 la sută din teritoriile ocupate în componenţa Federaţiei Ruse şi impunând anumite condiţii Ucrainei, – iar eu cred că asemenea soluţie de pace e luată în calcul la Washington şi în alte capitale europene – atunci cred că Putin va considera că nu a pierdut. Putin se va pregăti pentru un nou război. El nu va renunţa la planurile de a cere de la europeni bonusul său şi va continua războiul peste o anumită perioadă. El plănuieşte să consolideze capacităţile militare ale ţării prin creşterea numărului de soldaţi din armată până la două milioane sau până la două milioane şi jumătate de oameni, dar poate şi mai mult, în funcţie de posibilităţi. El a repornit industria militară care funcţioneaăz pentru susţinerea războiului şi în acelaşi timp a creat un sistem de pregătire a rezerviştilor pentru viitoarele războaie după cel din Ucraina. Aşa că din acest punct de vedere, pentru Europa de Est nu se aşteaptă nimic bun. E părerea mea personală. Dacă nu cumva se va ajunge la o anumită limită când se vor ciocni deja puterile din est, adică cea de la Moscova susţinută de aliaţi, cu cele din vest. Nu aş exclude izbucnirea unui război mondial. El poate decurge în diferite moduri. Poate fi şi un conflict nuclear, dar poate fi şi unul non-nuclear. Dar nici acest scenariu nu trebuie exclus pentru că mulţi pun între ghilimele asemenea afirmaţii fiind convinşi că asta nu se va întâmpla. Dar am văzut deja de toate. S-a vorbit că nici război cu Ucraina nu va fi, şi totuşi, am devenit martori ai acestuia. Aşa că nu aş exclude asta (n.r. izbucnirea unui război mondial).

Constantin Uzdriș, journalist TVR MOLDOVA: Altfel zis, trebuie să ne pregătim de un război la scară largă în Europa aşa cum avertizează multe servicii occidentale?

Mark Feygin: Cel puţin e mai bine să te pregăteşti decât să rămâi cu iluzia că asta nu se va întâmpla crezând că ar fi o nebunie. Ei (n.r. ruşii) au ţinte apropiate. Asta nu înseamnă că vor bombarda imediat Parisul sau Londra. Ideea de a pătrunde prin coridorul Suwalki până în Kaliningrad, ideea anexării regiunii transnistrene, ideea anexării Georgiei. Sunt idei care se discută activ în cadrul Statului Major rus. Nu e ceea ce se discută undeva prin birourile administrației prezidențiale și în rândul analiștilor din anturajul lui Putin. Nu. Acestea sunt planuri de lucru? Dacă vor porni sau nu asemenea operaţiuni, depinde de succesul politic și în special de succesul militar în Ucraina. Într-un context mai larg al relațiilor cu Occidentul, depinde dacă Trump va ajunge sau nu la putere, dacă strategia Occidentului față de Moscova va fi una precaută sau hotărâtă. Adică există mulți factori, nu este doar unul. Dar faptul că lucrurile se îndreaptă în această direcție, pentru mine este evident.

Constantin Uzdriș, journalist TVR MOLDOVA: Mark Zaharovici, să ne referim la opoziţia din Rusia. Ce se întâmplă cu ea, mai ales acum, după moartea sau omorul.., ştiu că în multe interviuri spuneaţi că e vorba de uciderea lui Alexei Navalnîi? E capabilă ea (n.r. opoziţia rusă) oare acum să influenţeze politica internă din Rusia?

Mark Feygin: Da, a fost, desigur, o crimă. Eu nu pot să-mi dau cu părerea ca un criminalist pentru că nu am investigat cazul, nu am avut acces nici la materiale, nici la datele anatomiei patologice. Nu știu cum s-a făcut. Dar nu mă îndoiesc că Navalnîi a fost ucis. În primul rând, pentru că în august 2020 au încercat deja să-l omoare cu „Noviciok” (n.r. substanţă otrăvitoare). De ce nu ar fi făcut din nou un asemenea efort pentru a încerca să-l omoare? Pur şi simplu nu înţeleg de ce nu ar fi logic. Și principalul motiv pentru toate acestea, în opinia mea, este că a fost o încercare de a-l schimba pe Navalnîi – la insistenţa Occidentului şi a altor cetățeni străini – cu Krasikov, ucigașul lui Khangashvili la Berlin, care a fost condamnat la închisoare pe viață. Dar ideea este următoarea. Opoziția rusă este acum în anabioză. Asupra acestei stări a influențat și uciderea lui Navalnîi, desigur. Fără îndoială acesta a fost un eveniment foarte demoralizant. Și conştientizarea faptului că Kremlinul este gata să ucidă, de altfel sub orice formă, toți opozanţii, inclusiv din străinătate… Nimic nu îl oprește, el nu reflectă asupra atitudinii pe care o are. Asta e prima remarcă. În al doilea rând, știți, opoziția rusă a pierdut războiul din Ucraina. Iată așa vă voi răspunde. Adică ea nu a elaborat o strategie care să răspundă în mod adecvat nevoii de a lua o poziţie, o poziţie decisivă, o poziţie influentă faţă de război. Altfel zis, opoziția rusă nu și-a creat propria armată, nu a cerut cu adevărat crearea ei, nu s-a unit în jurul acestei idei, nu a încercat să propună societății ruse vreo opţiune alternativă puterii. Adică a rămas fragmentată și, în cea mai mare măsură, într-o stare de disidenţă. Nu a devenit un instrument politic care rezolvă problema principală, problema centrală. Dar care este această problemă? Este cea a puterii. Însă ea se ocupă de probleme secundare luptând pentru drepturile omului sau pentru drepturile refugiaţilor, rușilor plecați în străinătate. Ei bine, această opoziție este consecventă din punct de vedere ideologic. Nimeni nu spune că ea nu este împotriva lui Putin sau împotriva războiului. Nu. Toți, chiar și liberalii, liberalii de stânga sau de centru-dreapta, au o poziție fără echivoc împotriva lui Putin și a războiului. Dar vreo tactică, strategie pentru soluţionarea acestei principale probleme, aplicarea acestei principale idei de a acţiona împotriva lui Putin şi a războiului, nu a fost dezvoltată de opoziţie. Ea nu a creat şi nici nu s-a unit în jurul unui plan tactic de bază pentru a obține succes. Cum este tactica (n.r. opoziţiei ruse)? Participarea la alegeri stând la coadă la alegerile lui Putin, care i-a adus un rezultat de 87,4%? Ei bine, aceasta nu este tactică sau strategie. Dar cum mai este ea? De exemplu, chemările de a accepta ca teză principală înlăturarea puterii de la Kremlin fără aplicarea forţei. Nici această idee nu a avut sprijin. În principiu, această tactică este una non-violentă, umanistă, care și-a demonstrat falimentul, nimic nu funcționează. Chiar și pe Navalnîi, care, în general, era un susținător al metodelor pașnice, uitaţi-vă cum l-au represat. Ei bine, ce altă pârghie v-a mai rămas (n.r. adresare către opoziţia rusă) pentru a influența această situație? Ce plan politic sau de altă natură aveţi pe care îl puteţi implementa? Care este el? S-a dovedit că nu există niciun plan. Despre asta este vorba. Și tocmai de aceea – într-adevăr, o spun cu amărăciune, eu însumi fac parte din acest mediu al opoziției și de mulți ani sunt în opoziție faţă de autorități, de zeci de ani. Ei bine, faţă de Putin, de 25 de ani – trebuie să recunoaştem sincer că această tactică a dat faliment. Trebuie să ne desprindem din aceste adâncuri și să ne mişcăm undeva spre suprafaţă.

Constantin Uzdriș, journalist TVR MOLDOVA: Mark Zaharovici, anul acesta în Europa este un an electoral, inclusiv în multe țări. Va fi realeasă chiar şi componenţa Parlamentului European. Cum credeţi că va acționa Kremlinul? Poate să se infiltreze în aceste procese?

Mark Feygin: Ei bine, Kremlinul nu a renunțat niciodată să influenţeze alegerile europene și chiar alegerile americane. El are proprii săi „proxy” în Franța și Germania. Ce este de exemplu, „Alternativa pentru Germania” (n.r. partid extremist)? Am adus doar unul dintre exemple și există multe astfel de partide fie de dreapta, fie de extrema stângă, sunt diferite. El va încerca să facă rost de politicieni loiali în acest mediu, ajutându-i să câștige alegerile, să ajungă la putere. La fel ca Trump, ca Marine Le Pen, ca şi alți politicieni de acelaşi tip. Adică nu este nimic nou. Ei (n.r. ruşii) îi vor ajuta oferind bani acolo unde este posibil, îi vor ajuta din punct de vedere informaţional prin intermediul propagandei lor, canalelor lor, adică în moduri foarte diverse. Kremlinul nu va renunța niciodată, folosind inclusiv serviciile speciale, la încercările de a influența rezultatele alegerilor politice. Nu va renunţa niciodată deoarece aceasta este sarcina principală pe care o au în faţă structurile corespunzătoare ale sistemului în plan extern. Ei bine, în primul rând, acestea sunt serviciile speciale, desigur. Dar nu numai ele. Există un bloc informațional, există un bloc politic. Acestea lucrează pentru a se asigura că în țările europene, în parlamente, guverne și așa mai departe, există cât mai mulți oameni loiali Moscovei. Și ei fac față acestei sarcini, în proporţie de 50 la 50, pe undeva bine, pe undeva nu. Dar oricum, ei se ocupă de asta. Moldovei de exemplu, nu-i trece prin minte să influențeze alegerile undeva în țările vecine. De ce ar face aşa ceva? Dar în Rusia, acest sistem nu poate exista altfel, decât cu o asemenea viziune la nivel global. Sunt impuse sarcini externe care depășesc cu mult interesele naționale ale Rusiei, cu mult. Iar influența asupra formării puterii în timpul alegerilor este unul dintre aceste instrumente.

Constantin Uzdriș, journalist TVR MOLDOVA: Adică toate acele partide care sunt declarate radicale, așa cum se spune acum în Europa, de extrema dreaptă sau naționaliste, sunt volens-nolens văzute ca agenți ai Kremlinului. Asta ar trebui să înțelegem?

Mark Feygin: În diferită măsură. Nu este ceva liniar, pentru că sunt unii care primesc bani direct, sunt alţii care se bucură de loialitate, şi mai sunt unii care, precum spunea Lenin, sunt niște „idioți utili”. E o gamă foarte variată. Toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă Kremlinul însuși nu ar fi implementat o astfel de mişcare tactico-strategică. Dar el se ocupă de ea. Kremlinul nu economisește bani pentru asta. Bine, hai să mai dăm un exemplu simplu, încă unul. Fosta şefă a diplomaţiei externe din Austria, Kneisel e numele ei de familie, acum locuiește undeva la Moscova, ei bine undeva între Moscova și Viena, precum am înțeles. Nu-ţi vine să crezi! Nici nu mai vorbesc despre poziţia ei faţă de războiul din Ucraina, despre faptul că a locuit undeva în regiunea Ryazan, sau despre alte lucruri complet sălbatice. Un ministru al afacerilor externe este de fapt, o instituție politică în general. Austria este o țară mare, ei bine, mă refer la rolul ei european semnificativ, nu mă refer la teritoriu. Oare sunt puține ţări de acest fel? Despre puţine dintre ele ştim? Știm foarte bine. E vorba de Italia, Franța, alte țări. Deci, iată cât de aproape lucrează Kremlinul cu astfel de oameni. Așa se întâmplă.

Constantin Uzdriș, journalist TVR MOLDOVA: Întrucât tot am atins tema alegerilor – anul acesta şi în Moldova vor avea loc alegeri prezidențiale și un referendum privind orientarea statului. Președintele Maia Sandu a fost cea care a cerut organizarea unui referendum pentru a consacra integrarea europeană în Constituție. Ar trebui să ne așteptăm la surprize din partea Kremlinului?

Mark Feygin: Ei bine, am mai auzit asta de multe ori. În regiunea transnistreană, am impresia – şi corectați-mă dacă greşesc! – a avut loc o adunare a deputaților sau ceva de genul acesta în ajunul discursului lui Putin din 29 februarie, nu? Cu apeluri evazive la ajutor, sprijin, inclusiv în confruntarea cu autorităţile oficiale de la Chișinău. În general, Moscova e foarte interesată de Moldova. Este interesată de ea încă din anii 90, din perioada în care Snegur era încă în fruntea Moldovei. Şi amintiți-vă toată povestea asta cu introducerea unui contingent pe teritoriul regiunii transnistrene, evenimentele de la Tiraspol, Bender și așa mai departe. Păi, bineînțeles că Rusia e interesată necondiționat… Ar vrea Putin să acapareze Moldova, ca să spunem așa, prin mijloace militare sau politice? Ei bine, există partide „proxy” care funcționează și sunt finanțate de Kremlin, cum e partidul lui Şor şi acesta nu e un secret. Dar iată, au arătat recent o fată, nici nu-mi amintesc numele ei de familie, din Găgăuzia, care a fost la Moscova…

Constantin Uzdriș, journalist TVR MOLDOVA: E vorba de başcanul UTA Găgăuzia, adică guvernatorul UTA Găgăuzia.

Mark Feygin: Aha, e şi guvernator! E ca în acel banc când bărbatul priveşte prin broasca uşii cum îl înşeală soţia, iar când de cealaltă parte i se închide vederea cu sacoul, el refuză să recunoască realitatea amăgindu-se că nimic nu e neclar, înţelegeţi? Dacă guvernatorii merg la întâlniri cu Putin, este destul de evident că există un interes direct de a influenţa situaţia din Moldova. Cred că aici nu pot fi două păreri. Prin urmare, din acest punct de vedere, desigur, Putin consideră că în anumite împrejurări va trebui neapărat să realizeze un plan prin care să împiedice Moldova să ajungă în UE și NATO – în primul rând. Şi asta în pofida modificărilor Constituției pe care le propune Maia Sandu privind integrarea europeană, integrarea occidentală şi în genere euroatlantică, precum se pare, și așa mai departe. Dar cum poate fi aplicat planul? Ei bine, astăzi, pe fondul războiului care se desfăşoară la granița Moldovei cu Ucraina, ea se învecinează cu regiunea Odessa, de exemplu, regiunea transnistreană și așa mai departe… Ei bine, este clar că acestea pot fi metode militare. Cel puțin deocamdată, ele rămân actuale. Din punct de vedere politic, depinde de însăși conducerea politică din Moldova. Va permite ea să-i fie influențate prin intermediul partidelor pro-Moscova acţiunile, politica, etc., sau va opune o rezistenţă dură pentru a suprima toate aceste partide, toate aceste activități. Asta va depinde de conducerea Moldovei. Eu mai cred că în 2022, la sfârșitul acelui an, se purtau discuţii pe valul succesului după operațiunea de la Harkov din Ucraina când a fost eliberat un teritoriu semnificativ de peste 11 mii de kilometri în regiunea Harkov şi teritoriul Hersonul de pe malul drept al Niprului. Discuția era despre un atac (n.r. al armatei ucrainene) dinspre regiunea Odessa pentru a dispersa acest contingent de la Tiraspol, format din așa-ziși pacificatori. Ei bine, a existat interes şi pentru depozitele de la Colbasna și așa mai departe. Și bănuiesc că Maia Sandu într-adevăr, a renunţat la această idee, deoarece pur și simplu voia să evite multe victime, vărsări de sânge. Deocamdată nimeni nu a dat asigurări că nu s-ar vărsa sânge. Înțelegeţi? Numai că (n.r. vărsarea de sânge) nu ar avea loc la inițiativa celor care au vrut să ajute Moldova, Ucraina, Kievul, poate cu aprobarea sau fără aprobarea Occidentului, ci la iniţiativa Moscovei. Moscova se pregătește și ea pentru o soluție militară. Aici. Cum va fi implementată? Acesta este deocamdată un mister. Ea mai are cu ce se ocupa în Ucraina, dar cred că Moldova este una dintre ținte, desigur.

Constantin Uzdriș, journalist TVR MOLDOVA: Pentru că tot l-aţi menționat pe Ilan Şor și acest partid… Recent la Chișinău a venit o persoană cu care ați avut o relație personală. E vorba de Alexey Alekseevich Venediktov. El a oferit interviuri, a luat interviuri, apoi s-a întors la Moscova și l-a intervievat pe Ilan Şor, despre care autoritățile Republicii Moldova spun că este acum principalul instrument al Moscovei pentru a destabiliza situația din Moldova. Din punctul dumneavoastră de vedere, este un fel de operațiune specială sau este doar o vizită a unui jurnalist de la Moscova?

Mark Feygin: Venediktov pur şi simplu nu este jurnalist. Nu-l interesează interviul pe care îl ia în Moldova. El îndeplinește o anumită misiune care i-a fost încredinţată de administrația prezidențială. Ei bine, el are legături strânse cu Kiriyenko – un prieten al lui Peskov, interacționează strâns cu Lavrov și, în principiu, cu câțiva oameni de seamă din Lubianka. Toţi aceştia, desigur, sunt legaţi de Kremlin ca atare, dar în principiu acţiunile lor sunt coordonate de administrația prezidențială. El nu călătoreşte nicăieri şi nu ia interviuri întâmplător. Acest lucru trebuie înțeles. El a călătorit în Letonia, vizitează adesea Europa. Să începem de la faptul că el a fost redactorul Gazprom Media, post de radio deținut de Gazprom Media. El a fost o persoană care a efectuat diverse tipuri de operațiuni speciale, operațiuni politice, desigur. E vorba anume despre ele. Iar în raport cu Moldova, acţionează în aceeaşi calitate. Apropo, el își dorea foarte mult să pătrundă în Ucraina, să se afle acolo, să devină un fel de mediator. Dar în Ucraina nu sunt proști. Acum războiul e în desfăşurare şi el imediat a fost respins. În Moldova și în alte țări unde nu totul este evident, el e primit şi de aceea el îndeplineşte un fel de misiune făcând navetă pentru a stabili conexiuni și a media în interesul Kremlinului. Este important să înțelegem că nu acţionează în numele păcii, în interesul Moldovei, al democrației, ci în interesul Kremlinului. El primește bani pentru asta. Lui i se încredinţează sarcini pentru asta. Deci, fără îndoială, călătoriile lui publice, de faţadă, sunt făcute pentru a sprijini operațiunile speciale ale Kremlinului. Fără îndoială! Â

Constantin Uzdriș, journalist TVR MOLDOVA: Mark Zakharovich, nu putem să nu ne referim la ceea ce s-a întâmplat pe 22 martie la Centrul „Crocus” (n.r. de la Moscova). A fost un act terorist teribil. Înțelegeţi ce s-a întâmplat și cine stă în spatele atacului

Mark Feygin: Eu cred în versiunea exprimată de partea americană. Cred că este într-adevăr vorba de o organizație a filialei ISIS din Khurasan, cred cu adevărat că luptătorii ei sunt cetățeni tadjici din Tadjikistan. Desigur, există şi teorii ale conspirației pe care le putem discuta. Este inutil să discutăm despre urma ucraineană, pe care Putin a încercat să o invoce spunând povești despre un fel de fereastră către Ucraina, spre care se îndreptau militanții cu „Renault”-ul lor alb, care au comis acest atac terorist. Erau 4 sau 5 oameni acolo. Bizar e că au fost prinşi la frontiera cu Belarus, la 16 kilometri distanță de graniță. Nu este foarte clar ce legătură ar avea asta cu Ucraina. Mai ales că știu sigur că granița cu Ucraina, este complet minată pe ambele părţi ale acesteia. Nu există niciun drum adevărat pe acolo. Nimeni nu merge pe acolo. Există „dinţi de dragon”, piramide și trupe staționate acolo şi de o parte, de cealaltă. Nu este foarte clar cum poate fi trecută această graniță. Dar în fine… Şi mai există teoria conspirativă potrivit căreia, FSB însuși și serviciile speciale ruse fie ar fi facilitat, fie ar fi inspirat acest atac terorist. Nu pot spune nimic despre asta. Nu există încă dovezi evidente care să confirme acest lucru. Dar reputația serviciilor speciale ruse și a Kremlinului este de așa natură, încât aş putea crede că ele însele ar fi putut contribui cumva la implementarea planurilor ISIS. Nu cunosc asta și nici nu văd dovezi directe, dar pot admite aşa ceva luând în calcul conotațiile istorice neplăcute cu „zahărul din Ryazan”, explozia blocurilor de locuinţe de la Moscova în 1999, și așa mai departe. Prin urmare, da, trebuie să ne bazăm pe versiunea conform căreia organizația teroristă radicală islamică este cea care a comis acest atac terorist. Au participat oare la acest atac terorist doar de acești care au fost reținuți? Sau au fost şi alte persoane care nu au fost reținute sau care au fost ascunse de anchetă și așa mai departe. Admit că lucrurile au fost ceva mai complicate, mult mai complicate. Dar versiunea principală, care, repet, a fost exprimată în mod public, într-un fel sau altul se confirmă, pentru că nu am văzut printre teroriști ucraineni, moldoveni, evrei. Am văzut exact cetățeni ai Tadjikistanului, suniți, musulmani, care aparțin în mod clar acestui grup radical. Dar sunt oare aceştia toţi poarticipanţii la atac sau e vorba de executanţi? Ei bine, mai probabil că „da” decât „nu”. Dar acest lucru mai trebuie confirmat. În general, pot spune că într-adevăr se pregătea un atac terorist. Se pare că urma să aibă loc o serie de atacuri teroriste. Misiunea americană de la Moscova a fost avertizată despre acest lucru încă în ajunul zilei de 8 martie. Și alte ambasade au avertizat despre acest lucru. Acum a a fost tras din nou un semnal de avertisment, că acesta încă nu este sfârșitul. Putem lua acest lucru în serios, ținând cont de ceea ce s-a întâmplat deja pe 22 martie. În general, aș spune că în curând vom cunoaşte multe mai multe informaţii despre care e încă prematur să vorbim – ceva care fie va confirma versiunea principală, fie va infirma versiunile secundare. Probabil că încă nu a trecut destul timp. Trebuie să mai aşteptăm.

Constantin Uzdriș, journalist TVR MOLDOVA: Ultima întrebare e legată tot de acest act terorist. Ne amintim de ceea ce s-a întâmplat după cazul de la Nord-Ost când a fost nimicit NTV, după cel de la Beslan când au fost amânate alegerile guvernatorilor. Cum credeţi că poate folosi acest atac terorist, regimul lui Putin?

Mark Feygin: Cu siguranță îl va folosi pentru a strânge şuruburile. Puteţi să nu vă îndoiţi deloc de asta. Aş spune că dacă acest atac terorist nu ar fi avut loc, ei oricum ar fi profitat de situație pentru a reintroduce pedeapsa cu moartea, pentru a anunța mobilizarea. Acest lucru se va face într-un fel sau altul. Mulți declară că pedeapsa cu moartea e rezonabilă dacă tot sunt ucişi oameni în stânga și în dreapta. Chiar şi în cazul acestor teroriști – unuia i-au tăiat urechea, pe altul l-au torturat cu şocuri electrice. Adică, e o întrebare de ordin practic, e una mecanică. A ucide o persoană pentru ei este ca și cum ţi-ai sufla nasul? În ceea ce priveşte mobilizarea, păi ea continuă sub o formă de mobilizare parțială. Oamenii sunt recrutați. Asta nu a încetat. Aşa că din acest punct de vedere, aș spune că, bineînțeles, vor fi şi represiuni și vor fi de toate. Dar repet, chiar dacă nu ar fi avut loc atacul terorist, asta nu înseamnă că cei de la conducere nu și-ar fi realizat toate intențiile după așa-zisele alegeri, care au avut loc pe 17 martie, de a înăspri regimul și de a înăspri represiunea. Oricum ar fi făcut-o. Iar în cazul de faţă s-a ivit un motiv legitim de a reintroduce pedeapsa cu moartea pentru terorişti. Ei bine, oare nu ne vom răzbuna pe Ucraina? Poate că a avut legătură cu organizarea atacului terorist sau a contribuit indirect la acesta. Aşa că Kremlinul va profita cu siguranță de asta pentru a înăspri lucrurile și mai mult. Asta îi este convenabil.

Constantin Uzdriș, journalist TVR MOLDOVA: Mark Zaharovici, vă mulțumesc pentru interviu şi pentru opiniile exprimate.