#EuSuntRomania. Povestea imnului naţional. Prima înregistrare a cântecului „Deşteaptă-te române!” a fost făcută în anul 1900, în Statele Unite ale Americii

Puţini ştiu că prima înregistrare a celui mai cunoscut cântec al naţiunii române, devenit imn naţional – „Deşteaptă-te române!” a fost făcută în anul 1900, în Statele Unite ale Americii. Devenit simbol al luptei de eliberare, versurile cântecului au fost scrise şi transmise cifrat, în secret, de la o provincie românească la alta, în perioada Revoluţiei de la 1848. Atunci, Andrei Mureşanu a compus poezia „Răsunetul” care a stat la baza imnului României, interpretată, prima oară, de Gheorghe Ucenescu, un tânăr cântăreţ braşovean, pe o melodie de Anton Pann.

Întors de la Adunarea de pe câmpia Libertăţii din Blaj în perioada 3-15 mai 1848, Mureşanu s-a aşezat la birou şi a scris până târziu, chiar si după ce se făcuse ziuă, plimbându-se prin odaie şi recitind ceea ce scrisese. Erau strofe din poezia “Răsunetul”.

Alături de sigiliu, stemă şi drapel, imnul este un element definitoriu al statului român.

Textul a apărut pentru prima dată în revista „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, din 21 iunie 1848, după prima parte a Proclamaţiei de la Islaz.Titlul iniţial a fost „Răsunet”, iar alfabetul utilizat era cel chirilic, specific perioadei respective.

Poezia a fost cunoscută în scurtă vreme în toată Transilvania, iar mai apoi, şi în celelalte provincii româneşti. „Răsunetul” va deveni „Deşteaptă-te române!”.