Europa schimbă miza hidrogenului: din soluție climatică, în scut energetic
Europa își repoziționează strategia energetică, iar hidrogenul trece din categoria soluțiilor climatice în cea a instrumentelor de securitate, pe fondul crizelor geopolitice și al volatilității pieței de electricitate. Este concluzia unui comunicat al Asociației Energia Inteligentă, semnat de președintele Dumitru Chisăliță, care analizează schimbările majore în politica energetică europeană.
Potrivit AEI, dependența ridicată a Uniunii Europene de importurile de energie — peste două treimi din consum —, alături de evoluția accelerată a energiei eoliene și fotovoltaice, a dus la perioade de prețuri negative de 18 ori mai frecvente în 2024 față de anul anterior.
Pana majoră de curent din Peninsula Iberică, din mai 2025, a evidențiat fragilitatea unui sistem bazat pe un singur vector energetic. În acest context, hidrogenul este văzut drept singurul vector regenerabil care poate fi stocat pe termen lung, transportat prin conducte și utilizat pentru stabilizarea sistemului european.
Prima „bursă” europeană a hidrogenului
Pentru a crea o piață funcțională, Comisia Europeană a lansat, pe 12 noiembrie 2025, primul apel din cadrul Mecanismului UE pentru hidrogen. Platforma — o „bursă” digitală gestionată de Banca Europeană a Hidrogenului — permite producătorilor să depună oferte până la 2 ianuarie 2026, iar cumpărătorilor să se înscrie între 19 ianuarie și 20 martie. Rezultatele vor fi anunțate la 31 martie.
Mecanismul asigură vizibilitate asupra pieței, reduce riscul pentru investitori și poate accelera dezvoltarea capacităților de producție. Acesta funcționează complementar cu instrumente precum contractele pentru diferență sau schema H2Global.
Progrese lente în raport cu obiectivele europene
Deși obiectivele sunt ambițioase — 20 de milioane de tone de hidrogen curat până în 2030 — avansul este lent:
- doar 4% din proiectele anunțate sunt în construcție,
- doar 3% din capacitățile de electrolizoare sunt operaționale.
Hydrogen Europe, cea mai mare organizație industrială din domeniu, avertizează că hidrogenul a devenit un instrument esențial pentru competitivitate și independență energetică, nu doar pentru decarbonare. Industria solicită reguli clare, infrastructură completă și o strategie coerentă de autonomie energetică.
Rețelele care vor conecta Europa
O componentă critică o reprezintă infrastructura. Printre proiectele principale se numără:
- Delta Rhine, care va transporta hidrogen de la Rotterdam către industria grea din Germania;
- H₂Med și HY-FEN, conducte ce vor lega Peninsula Iberică de Franța și Germania, pe mai bine de 1.000 km, cu o capacitate de până la 2 milioane de tone pe an.
Aceste coridoare vor conecta regiunile cu surplus de energie regenerabilă cu marile centre industriale, facilitând și importurile de hidrogen.
Germania a simplificat procedurile de autorizare și susține piața prin contracte garantate; Olanda oferă subvenții competitive și investește în rute internaționale; Franța concentrează investițiile în porturi și zone industriale.
Potrivit AEI, lecția comună este aceeași: politici stabile, finanțare predictibilă și infrastructură interconectată.
România riscă să rămână în urmă
România are o Strategie Națională a Hidrogenului, însă lipsa proiectelor mari în execuție o poate scoate din ritmul european. Implicarea în mecanismul european de „bursă” ar putea conecta producătorii locali la cumpărători și finanțări.
Pentru a deveni competitivă, România are nevoie de hub-uri regionale de producție, contracte pentru diferență, subvenții atractive pentru electrolizoare, proceduri simplificate de autorizare și programe de formare profesională.
„România trebuie să lase în urmă ambițiile absurde și promisiunile fără acoperire, pentru a adopta o abordare rațională și ancorată în realitate. Doar privindu-și cu onestitate nevoile — de la infrastructură și educație până la respectul pentru competență — poate construi un drum solid către dezvoltare și încredere”, afirmă Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

