Editorial TVR Sport: Și tu, săritorule?!…

Săriturile cu schiurile, atât de iubite de fanii disciplinelor de iarnă, au intrat într-un mod cât se poate de convingător pe lista infamă a sporturilor unde se trișează fără pic de jenă.

Spiritul ludic de care vorbea eseistul olandez Johan Huizinga, un spirit determinant pentru orice tip de mișcare sportivă, riscă să fie redus la statut de amintire amară în lumea sportului competitiv. În multe sporturi de echipă în frunte cu Maria Sa, fotbalul, fie se fură ca-n codru, de la meciuri trucate, la erori de arbitraj cu dedicație, fie este furată inocența jocului, atât prin greșeli ale oficialilor partidei care alterează rezultatul, până la prefăcătorii vizibile ale jucătorilor care cerșesc penalty-uri, se dau loviți sau păcălesc prin trageri de timp grosolane.

În atletism, natație, patinaj viteză s.a. se fură startul pe bandă rulantă, doar că acolo sportivii sunt opriți, inclusiv cu ajutorul sistemelor computerizate, dar intenția de a trișa, măcar un pic, cu o infinitate de secundă, există instinctiv, sub scuza vitezei de reacție. În schimb, în aceleași discipline plus tenis, plus ciclism, schi fond, plus multe altele, dopajul reprezintă forma supremă de furt, indiferent dacă cei în cauză sunt depistați sau ba.

La americani, trișatul a devenit instituționalizat în cele mai dragi sporturi ale lor. În baseball și fotbal american există semnale ale arbitrilor care atenționează că unul dintre protagoniști trișează, fie că este vorba de a citi tactica adversarului ori de a folosi tehnologia pentru a-și spiona oponenții.

Ei bine, la sărituri cu schiurile nu apăruseră până acum farsori, și ce farsori! Să înțelegem întâi contextul: Norvegia este una din țările fruntașe în indexul corupției la nivel mondial prezentat anual de Transparency International, ocupă locul al cincilea, adică este una dintre cele mai necorupte națiuni ale planetei (România e pe locul 65, apropos).

Aceeași Norvegia a găzduit deunăzi la Trondheim Campionatele Mondiale de schi nordic, competiție care sparge audiențele în această țară, nordicii fiind bolnavi după sporturile de iarnă, din rațiuni pe care le vom explica, poate, cu altă ocazie. Deloc surprinzător, puhoi de lume a luat cu asalt baza Granasen pentru a savura toate probele de schi fond, combinată nordică și, desigur, cireașa de pe tort, sărituri cu schiurile.

Si ce bucurie mai mare putea să fie pentru fanii locali decât ca unul de-al lor, în speță Marius Lindvik, să câștige medalia de aur la concursul de la trambulina normală, după un duel strâns cu germanul Andreas Wellinger. O bucurie de scurtă durată, căci la scurt timp a explodat „bomba”: un filmuleț făcut cu o cameră ascunsă și scăpat în media arată cum costumele lui Lindvik și Johann Andre Forfang sunt modificate, iar cel care coordona această activitate ilegală era însuși antrenorul lotului norvegian, Magnus Brevik!

Dincolo de faptul că toată cariera lui Brevik, care și-a recunoscut vina, s-a dus pe apa sâmbetei, opinia publică s-a scandalizat, iar Federația Internațională de Schi i-a suspendat pe toți cei implicați, inclusiv întreg lotul masculin de sărituri, după ce ancheta a dezvăluit că toate costumele fuseseră modificate prin adăugarea de material suplimentar în zona inghinală, mascat printr-o cusătură ce-i scăpa ochiului.

În acest mod, săritorii norvegieni au încălcat regulamentul, având costume cu o aerodinamică sporită ce le-au permis să sară mai mult. Lindvik, întâmplător campionul olimpic en-titre la trambulina mare în 2022, a pretins că n-a știut nimic, dar cine să-l mai creadă acum?

Elocventă declarația lui Sandro Pertile, directorul de competiție al FIS pentru probele de la trambulină: „Știam despre norvegieni că sunt lideri în respectarea drepturilor omului, dar acum au reușit să distrugă toate principiile noastre și toată bucuria oamenilor față de acest sport”.

Să încheiem totuși într-o notă optimistă, căci puterea de a visa frumos nu ne-o poate lua nimeni: la rațele și vânătorii încă nu avem un caz de trișare. Sau avem?…

Un editorial de Vlad Bucurescu