Editorial TVR Sport: „Încă unul și s-a dus”. Echipa națională a ratat un nou jucător promițător pe care l-a monitorizat

Naționala de fotbal a României a ratat șansa de a coopta un nou jucător promițător pe care l-a monitorizat și curtat, dar care a ales în cele din urmă să reprezinte echipa altei țări.

Pe vremuri orice băiat care bătea mingea pe maidan visa să joace pentru echipa națională a României, să fie unul dintre tricolorii care fredonau imnul în fața unui stadion arhiplin, înaintea unui meci la nivel înalt.

Astăzi, visul trebuie nuanțat: doar unii dintre copiii români care nu stau cu nasul în telefon toată ziua și pe care îi duc părinții să facă fotbal visează să îmbrace într-o zi tricoul unei echipe naționale, nu neapărat într-o țară având steagul roșu, galben și albastru.

Raul Florucz ilustrează perfect situația descrisă mai sus, cu mențiunea că atacantul de 23 de ani care face furori în tricoul Olimpijei Ljubljana s-a născut în Austria, din părinți români. A făcut primii pași în fotbal în țara valsului și a explodat valoric în campionatul Sloveniei, al cărui golgeter la zi este, cu 12 reușite deocamdată.

Logic că mai marii Federației de la București au pus ochii pe Florucz, l-au monitorizat și, în cele din urmă, i-au propus să joace pentru România, lucru pe care băiatul l-a acceptat verbal. Singurul impediment: Raul nu avea cetățenia română, așa că FRF a demarat demersurile în acest sens.

Numai că, până să se miște nemilosul aparat birocratic, Raul Florucz a nimerit pe radarul lui Ralf Rangnick, iar actualul selecționer al Austriei l-a convocat pentru dubla cu Croația, din play-off-ul Ligii Națiunilor… Neamțul a remarcat calitățile deosebite ale fotbalistului de origine română, în special abilitatea de a apărea des la finalizare, deși nu evoluează întotdeauna ca vârf împins.

Acum, pe lângă dezamăgirea pierderii unui jucător dorit la lot de Mircea Lucescu, este de neînțeles, dacă nu chiar deranjantă, poziția FRF în deja epilogul acestui caz. Prin vocea directorului tehnic Mihai Stoichiță ni se argumentează că Federația a făcut tot ce era posibil ca Florucz să devină al nostru – o afirmație care poate fi credibilă, în fond nu FRF supervizează procedura acordării cetățeniei. Însă, mai spune dl. Stoichiță că nu este totul pierdut, că Florucz încă poate juca pentru România, cu condiția să nu adune trei selecții în tricoul Austriei.

Nimic mai fals! Domnia sa face referire la o situație care se aplică exclusiv pentru jucătorii până în 22 ani, care într-adevăr pot face switch-ul către echipa unei alte țări. Ori, Florucz a trecut de această barieră de vârstă, astfel că, dacă Rangnick îl folosește, prin absurd, chiar și un minut în locul lui Arnautovic, să spunem, jucătorul rămâne al Austriei pe veci.

Cam la fel s-a întâmplat și cu Flavius Daniliuc, fundașul Veronei care deja a adunat 3 selecții pentru naționala austriacă, cu Daniel Boloca, ce a apucat să joace un meci amical pentru tricolori, după care s-a lăsat sedus de Roberto Mancini la un stagiu de pregătire cu Italia, cu Andrei Coubiș, trecut tot în tabăra azzurrilor după ce prestase pentru România la juniori și tineret, ori cu Theo Corbeanu, aflat încă sub contract cu Granada și care a ales să reprezinte țara unde s-a născut, Canada.

Revenind la Florucz, nu numai că el a fost racolat de altă națională, dar Austria este întâmplător chiar adversara României în grupa H din preliminariile pentru CM 26. Acum, ca tacâmul să fie complet, mai lipsește ca Raul Florucz nu doar să joace împotriva României în confruntarea din 7 iunie, dar să și marcheze, batem în lemn, golul victoriei…

Un editorial de Vlad Bucurescu