Divorțul te lasă singur. Un animal de companie te învață să trăiești din nou

Divorțul nu înseamnă doar o separare juridică, ci o ruptură emoțională profundă, care afectează rutina zilnică, identitatea personală și sentimentul de siguranță. Psihologul Radu Leca explică de ce, în această etapă de viață, tot mai multe persoane aleg să adopte sau să cumpere un animal de companie și ce beneficii reale, dar și ce riscuri, poate aduce această decizie.

Potrivit psihologului, după divorț, oamenii caută instinctiv stabilitate și o prezență constantă, iar animalele de companie oferă exact acest tip de atașament non-judicativ. „Am pierdut jumătatea mea, dar am câștigat un tovarăș care nu mă ceartă”, spune Radu Leca, subliniind că bucuria adusă de un animal nu este doar una estetică, ci o reconfigurare practică a vieții cotidiene.

Din punct de vedere psihologic, legătura cu un animal activează mecanismele de atașament și confort emoțional. Contactul fizic stimulează secreția de oxitocină, reduce nivelul de cortizol și diminuează anxietatea.

„O mângâiere la sfârșitul zilei a făcut mai mult decât o oră de terapie, uneori”, explică psihologul. Responsabilitatea față de o ființă dependentă oferă sens imediat și transformă singurătatea dureroasă în momente regulate de afecțiune și grijă.

Adoptarea unui animal joacă și un rol important în reconstrucția identitară și socială. Rutina zilnică se restructurează, apar noi interacțiuni, iar activități simple, precum plimbările în parc, devin punți către reluarea vieții sociale. „Câinele meu m-a readus în lume, ca un fel de legitimație socială mobilă”, afirmă Radu Leca. Totodată, imaginea unei persoane îngrijitoare și responsabile poate contribui la refacerea încrederii în sine.

Psihologul avertizează însă că un animal de companie nu vindecă trauma divorțului. „Nu e terapie cu botine, dar uneori e exact ce lipsea între ședințe”, spune el.

Problemele apar atunci când animalul devine un substitut exclusiv pentru procesarea pierderii sau când decizia este luată impulsiv, fără a ține cont de responsabilitățile pe termen lung.

Beneficiile sunt reale: structurarea zilei, activitate fizică crescută, responsabilitate și feedback emoțional imediat. Există însă și contraargumente – costuri financiare, timp, posibile probleme de comportament sau complicații în relațiile post-divorț. „Bucuria vine cu facturi și cu ore de joacă, dar merită, dacă te gândești bine”, subliniază psihologul.

Radu Leca atrage atenția și asupra rolului subtil al câinilor în viața emoțională a stăpânilor. Aceștia pot detecta stresul, frica sau tensiunea prin miros, auz și observație comportamentală.

„Uneori omul vede oameni; câinele vede intenții”, spune specialistul, explicând că reacțiile animalului pot semnala prezențe sau situații care generează disconfort emoțional.

„Mirosul spune adevărul pe care cuvintele îl mimează”, adaugă psihologul, menționând că auzul fin și capacitatea de a observa microexpresii fac din câine un adevărat „specialist” în reglarea spațiului emoțional al stăpânului.

„În multe case, câinele e primul care știe că sufletul s-a dezechilibrat – și nu cere explicații.”

Pentru cei care preferă pisicile, studiile medicale arată că torsul acestora produce vibrații care favorizează relaxarea, scad tensiunea și pot contribui la procesele de regenerare celulară.

Statisticile indică și un beneficiu pentru sănătatea cardiacă: posesorii de pisici au un risc cu aproximativ 45% mai mic de accident vascular cerebral.

Concluzia psihologului este clară: un animal de companie poate fi un aliat important în procesul de refacere după divorț, dar nu un remediu miraculos. „Unii găsesc sens în pagini; eu l-am găsit în lăbuțe care dau din coadă”, spune Radu Leca, subliniind importanța unei alegeri conștiente și responsabile.