Diego Hidalgo, fondator El Pais: Dacă Putin și Zelenski nu vor să negocieze, conflictul va dura ani. Paradoxul este că sancționăm Rusia și, în același timp, finanțăm războiul cumpărând gaz și petrol. Cele patru greșeli ale Occidentului

CELE PATRU GREȘELI ALE OCCIDENTULUI

„Eu am avut norocul să fiu prieten cu Gorbaciov, să discut cu el și să public articole despre el și opiniile lui, ca acestea să ajungă în Occident, dar mai ales am avut șansa să fiu la Harvard alături de marile minți luminate ale relațiilor internaționale în perioada anilor ’90. Și atunci pot să explic cele patru recomandări pe care le făceau toți șefii de catedră de drept internațional de la Harvard, inclusiv John Mearsheimer de la Universitatea din Chicago, referitor la Rusia. Niciuna dintre cele patru nu au fost urmate de politicieni. Prima era ca Rusia să fie în capul listei țărilor din Est, candidată să adere la Uniunea Europeană. Pentru că era cea mai importantă datorită mărimii și pentru că, având-o în NATO, asigura pacea pentru totdeauna în acea parte a lumii. A doua, a fost în 1998 când Rusia a dat faliment, după ce s-a contaminat de la criza asiatică – și atunci recomandarea a fost să nu lăsăm că Rusia să dea faliment, trebuia ajutată cu toate posibilitățile noastre. Cea de-a treia, poate cea mai importantă, era să luăm aminte la criza rachetelor din Cuba din 1962 care aproape au dus la un al treilea război mondial și să nu amplasăm nicio bază NATO la nici măcar un kilometru de Moscova până când Rusia nu va intra în NATO, să evităm să se simtă amenințați. Și în al patrulea rând – să nu intervenim în Belarus, Georgia sau Ucraina. Toate aceste patru lucruri le-am încălcat.”

GORBACIOV A VRUT SĂ PREVINĂ ASCENSIUNEA LUI PUTIN

„Eu am un articol pe care l-am scris în El Pais despre cele trei scenarii ale lui Gorbaciov, în 1998, când nu exista nici urmă de Putin. Președinte era Elțîn și premier era Primakov. Unul era că dacă Occidentul l-ar sprijini pe Primakov, atunci Rusia și-ar reveni și s-ar simți ajutată de Occident și ar avea o tendință de a se uni cu Uniunea Europeană. Scenariul cel mai teribil, care s-a și întâmplat era să vină o persoană ca Puțin, la fel ca Hitler în 1930, care a ajuns la putere constituțional, democratic.

Eu l-am cunoscut pe Putin în mai, anul 2000, când intrase în Guvern și nu mi-a făcut o impresie nici plăcută, nici neplăcută. Nu l-am cunoscut suficient atunci ca să îmi fac o părere despre el. Părerea mi-am făcut-o după și cred că Putin este un criminal, un asasin, asasinează jurnaliști și pe toți cei care ridică vocea împotriva lui. Rusia are arme nucleare ceea ce o face foarte periculoasă. Dacă nu ar fi fost vorba de arme nucleare nimeni nu s-ar fi preocupat prea mult, din păcate, pentru invazia din Ucraina.”

60 DE ANI, SPERANȚA DE VIAȚĂ A UNUI RUS

„Rusia este o țară cu un viitor foarte negru. Eu i-am spus lui Igor Ivanov, o persoană încântătoare, vorbitor de spaniolă, fost Ambasador al Rusiei în Spania ceea ce le-am spus și altor ambasadori ruși din Madrid: voi aveți un viitor negru. Și ei mă întreabă – de ce? Și eu le spun, pentru că sunteți un dezastru de țară. În primul rând nu mai produceți nimic, doar gazul, petrolul și grâul țin rubla sus, nu exportați nimic, nu produceți nimic, nu aveți industrie. Sunteți precum Kuweit sau o țară din Golf care exportă doar materii prime. În al doilea rând, și ăsta e un lucru curios, speranța de viață a unui bărbat rus în anii 89-90, finalul Uniunii Sovietice era de 72, 73 de ani, ceea ce nu era ciudat.

Dar la finalul anilor 2000 speranța de viață a coborât la 60 de ani, coborâse cu 13 ani și asta este de neînțeles. Al treilea factor care vă face o țară cu un viitor sumbru este că un rus sovietic din 1989 era mult mai bine pregătit, format, educat, cunoștea mai bine lumea și știa mai multă cultură, abilități tehnice, inginerie decât un rus din 2018 pentru că instituțiile educative în Rusia s-au deteriorat foarte mult. În al patrulea rând, poate cel mai important, în anul 1992 s-a început privatizarea economiei. Și au făcut-o în cel mai prost mod cu putință. Logic ar fi fost să crească clasa de mijloc, să împartă bunurile în mod echitabil. Dar, în loc să facă asta, au creat un sistem de patricieni și plebei, ca în Roma. Cei favorizați au fost mai ales militarii și oligarhii care au devenit super bogați.”

SINGURA SOLUȚIE RAȚIONALĂ ESTE NEGOCIEREA

„Acum, odată inițiată în 24 februarie invazia din Ucraina, singura posibilitate rațională este o negociere. Noi, cei de la Clubul Madrid avem un avantaj față de Națiunile Unite, de fapt, avem mai multe. În primul rând, Națiunile Unite au o problemă complicată cu dreptul de veto, iar rezoluțiile nu ajung să fie puse în aplicare.

Noi avem peste 120 de membri, toți foști șefi de stat și de guverne, aleși democratic, din 75 de țări, iar unele dintre ele nu sunt ostile Rusiei sau Rusia nu le vede ca pe dușmani. Și, în al doilea rând, zburăm pe sub radar, nimeni nu stă să se uite oare ce mai pun la cale iscusiții ăștia de la Clubul Madrid. Așa că putem obține mai multe lucruri, acționând cu discreție.

De aproximativ 5 ani, Xi Jinping îi invită pe membrii Clubului Madrid, îi ascultă, îi elogiază și le spune ‘Voi sunteți globul meu de cristal și persoanele pe care le respect cel mai mult pentru a avea o viziune asupra lumii alternativă față de cea pe care o avem în China’. Când a început războiul, am ajuns la concluzia că singura posibilitate era medierea. Cum am mai spus, Turcia a încercat să medieze, dar Turcia poate obține lucruri mici, nu să oprească războiul. Poate organiza coridoare umanitare, ca să iasă refugiații spre Occident, poate obține oprirea focului pentru scurt timp. Dar nu poate media conflictul. Și cine poate media? Evident, China. Președintele Clubului Madrid, Danilo Turk, un om excepțional, fost președinte al Sloveniei și fost numărul doi sau trei al Națiunilor Unite în timpul lui Kofi Annan, după ce ne-am consultat, a plecat în China să vorbească cu Xi Jinping și Xi Jinping l-a trimis pe vicepreședinte. Și atunci vicepreședintele Chinei i-a spus lui Danilo: noi suntem aliați ai Rusiei, suntem prieteni și am semnat tratate de prietenie, așa că nu vrem să ne transformăm în dușmani ai lui Putin. Dar suntem de asemenea îngroziți de această invazie, vrem să se încheie pentru că este o amenințare pentru pacea mondială și, în plus, are efecte economice nedorite peste tot. Și vicepreședintele Chinei i-a spus lui Danilo Turk că mâine, ca rezultat al discuției pe care au avut-o, pleacă la Delhi să vorbească cu premierul Indiei Modi ca să vadă dacă pot stabili un front comun. Și Modi a spus că da, deși este la fel prieten cu Rusia și nu voia să se opună Rusiei, nu vrea să aibă un rol principal, dar vrea să participe la mediere. Ce s-a întâmplat apoi? Eu am scris textul pentru mediere, și, dezamăgiți, m-au sunat președintele Clubului Madrid și Antonio Guterres și mi-au spus că ceea ce le-am scris a fost o contribuție foarte bună, avem un analist internațional fantastic, dar, ce se întâmplă? Nici Putin, nici Zelenski nu vor să negocieze. Putin crede că va câștiga războiul, Zelenski crede că va câștiga războiul. Zelenski știe că, dacă se așează la negocieri, va trebui să facă concesiuni teritoriale importante, nu doar să sacrifice Crimeea, ci și Donbas  – și nu vrea. Și atunci, până ce ei nu vor vrea să negocieze, conflictul se va întinde pe mult timp, inclusiv ani.

Marea problemă este și paradoxul că sancționăm Rusia și în același timp finanțăm războiul cumpărând gaz și petrol. Mi se pare un lucru bun ca Ucraina să facă parte din Uniunea Europeană, nu mi se pare atât de bine să intre în NATO. NATO mi se pare mai dăunător pentru că nu există conflict declarat între UE și Rusia, dar există între NATO și Rusia.”