Despre arta echilibrului în vremuri instabile. ”A vrea să fii bine când lumea se clatină nu e egoism, ci igienă mentală”

Preocuparea oamenilor pentru starea de bine a devenit, în epoca actuală, un fir roșu care traversează crize, conflicte și schimbări rapide. Nu este un capriciu, ci un mecanism de orientare – o busolă internă care rămâne fixă atunci când hărțile sociale se redesenează.

Psihologul Radu Leca explică pentru TVR Info că dorința de a atinge starea de bine, indiferent de contextul exterior, poate părea irațională sau chiar imorală, dar în realitate are o funcție adaptativă profundă.

Fundamentul psihobiologic al dorinței de stare de bine

Corpul și mintea umană tind natural spre echilibru – un proces numit homeostazie. Așa cum organismul își reglează temperatura pentru a nu ceda, mintea caută echilibrul afectiv pentru a nu se prăbuși.

„Nu fug de furtună, doar îmi fixez pânzele ca să nu mă răstoarne”, afirmă Leca.

Potrivit psihologului, dorința de a te simți bine – fie prin plăcere (componenta hedonică), fie prin sens și împlinire (componenta eudaimonică) – nu este o formă de naivitate, ci un impuls adaptativ.
Oamenii investesc tot mai mult în somn, mișcare, relații și sens, nu din egoism, ci pentru că aceste practici reduc stresul cronic și întăresc capacitatea de decizie.

„A vrea stare de bine când afară e haos nu înseamnă negare, ci igienă mentală. E diferența dintre a închide ochii și a clipi ca să vezi mai clar”, explică Leca.

Rațiune adaptativă și control intern

În perioade de incertitudine, oamenii care se concentrează pe ceea ce pot controla – somnul, alimentația, atenția, conversațiile, orarul – își păstrează reziliența și claritatea decizională.
Această orientare internă nu ne face indiferenți la problemele mari ale lumii, ci ne oferă o bază psihică stabilă pentru a contribui eficient la soluții.

„A te concentra pe starea de bine nu înseamnă că ai tendința de a evada din realitate, este infrastructura psihică a acțiunii constructive”, subliniază Leca.

Efectul social: starea de bine se transmite

Starea de bine nu este doar o chestiune personală – are un efect de contagiune pozitivă. Când o persoană este echilibrată, calmul și empatia ei se răspândesc.
Grupurile în care membrii au practici constante de îngrijire de sine sunt mai creative, mai solidare și mai eficiente.

„Când sunt bine, zidesc și ridic case”, spune Radu Leca, subliniind legătura dintre bunăstarea individuală și cea colectivă.

Argument etic: masca de oxigen

În etica grijii de sine, îngrijirea propriei stări de bine precede îngrijirea celorlalți, nu din egoism, ci din responsabilitate.

„Un activist odihnit negociază mai bine. Un părinte împăcat educă mai blând. Un medic echilibrat greșește mai rar”, explică psihologul.

Dorința de a fi bine devine, astfel, o condiție a responsabilității. Fără echilibru interior, empatia și eficiența se epuizează rapid.

Bunăstarea – resursă economică și societală

Psihologul subliniază și valoarea economică a stării de bine. Cercetările arată că „capitalul psihologic” – format din speranță, autoeficacitate, reziliență și optimism – prezice performanța, adaptabilitatea și inovația.

Organizațiile care investesc în bunăstarea angajaților obțin absenteism redus, loialitate crescută și rezultate mai bune.
Astfel, dorința individuală de echilibru contribuie indirect la optimizarea sistemelor economice și sociale.

Binele nu înseamnă mereu „plăcut”

Radu Leca avertizează că starea de bine nu este sinonimă cu confortul. Uneori presupune disconfort asumat – terapie, antrenament, învățare, confruntarea cu limitele proprii.

„Îmi țin lumina aprinsă nu ca să ignor întunericul, ci ca să-l văd”, spune psihologul.

Adevărata stare de bine nu înseamnă negare, ci claritate și sens – capacitatea de a privi realitatea fără a te prăbuși sub greutatea ei.

Contraargumente și răspunsuri

• „E un privilegiu.” Da, resursele materiale contează, dar nucleul stării de bine se bazează adesea pe practici cu cost scăzut: somn regulat, respirație conștientă, mers pe jos, jurnal, conversații autentice.
• „E egoist.” Egoismul izolează; starea de bine autentică conectează. Ea crește cooperarea și reduce cinismul.
• „E negare.” Negarea închide ochii; starea de bine deschide spațiu pentru luciditate. Un psihic echilibrat nu fuge de realitate, ci o poate privi cu claritate și acțiune.

Strategii practice pentru cultivarea stării de bine

Psihologul propune o serie de micro-ritualuri zilnice și practici simple care ajută la menținerea echilibrului:

• somn regulat și 15 minute de mișcare zilnică;
• două ferestre fără ecran pe zi;
• un act deliberat de bunătate;
• jurnale de recunoștință;
• prioritizarea clară a obiectivelor;
• conversații autentice și rețele de sprijin;
• voluntariat și implicare în proiecte cu sens.

„Binele meu nu e destinație; e felul în care merg”, spune Radu Leca.

Dorința de a atinge starea de bine, chiar și în mijlocul turbulențelor, nu este frivolitate, ci inteligență practică și etică.

Ea ordonează resursele interne, face posibilă acțiunea eficientă și creează un efect pozitiv asupra celor din jur.

Într-o lume zgomotoasă, starea de bine devine o disciplină a clarității – un acord între ceea ce simțim, gândim și facem, pentru a ne menține echilibrul și pentru a construi o realitate mai bună.