De la vise, la lacrimi și frică. După ce a stat trei zile în buncăre, Tatiana a fugit cu sora, copiii și părinții în România

Tatiana are 36 de ani și ducea o viață normală până să înceapă războiul. Lucra într-un centru de înfrumusețare și era fericită alături de soțul ei și de cele două fetițe ale lor, în vârstă de 5 și 10 ani. Trăiau în Șumi, o localitate din apropierea Kievului.

După ce a stat 3 zile în buncăre, a fugit cu sora și părinții spre România. A ajuns în Vama Siret, unde a cerut ajutorul preoților și a fost găzduită într-o pensiune din Dărmăneşti.

Tatiana, refugiată: A fost îngrozitor tot ce s-a întâmplat, am lăsat locuinţele în urmă, am luat părinţii şi lucrurile s-au complicat, mai ales că eu a trebuit să conduc.

Sora Tatianei, Lena, are 39 de ani și lucra ca funcționar public. Nu își poate stăpâni lacrimile. Sunt 6 zile de când nu mai știe nimic de tatăl celor doi copii ai săi. Povestește cât de greu i-a fost să plece.

Lena, refugiată: Mi-a fost foarte greu, dar nu am avut încotro, de câte ori îi puneam să doarmă, auzeam sirenele, bombardamentele, ieşeam din camera copilului şi stăteam pe hol pentru că este mai solidă încăperea datorită pereţilor şi ne adăposteam acolo.

Cu sufletele distruse de tristețe sunt și părinții celor două tinere care, la 73 de ani, au lăsat totul în urmă.

Copiii au fost înscriși la școlile și grădinițele din Dărmăneşti.

În pensiunea din Dărmănești au fost găzduite până acum cel puțin 10 familii de ucraineni.

Tatiana și Lena nu știu cât vor rămâne în România. Ne-au spus că visează la ziua când se va sfârși razboiul și se vor întoarce acasă.