De ce merg vrăjitoarele moderne în pelerinaj la un templu antic din Turcia

Muğla, în sud-vestul Turciei, oferă exact ceea ce turiștii se așteaptă să găsească în acest colț al Mediteranei: coaste scăldate de soare, munți abrupți și ruinele unor imperii demult apuse. Dincolo de aceste atracții cunoscute, regiunea ascunde însă un loc mult mai puțin familiar: Lagina, sanctuarul dedicat zeiței Hekate, care continuă să atragă adepți din întreaga lume, scrie CNN.

Sanctuarul unei zeițe asociate cu magia și lumea de dincolo

La aproximativ o oră de mers cu mașina spre nord de orașul de coastă Akyaka se află Lagina, situl unde se găsește cel mai mare templu cunoscut dedicat zeiței Hekate.

În mitologia greacă, Hekate este asociată cu vrăjitoria, Luna, răscrucile și comunicarea cu morții. Spre deosebire de multe alte zeități grecești sau romane, al căror cult a rămas doar în istorie, Hekate continuă să fie venerată și astăzi.

Pentru turiști, Lagina este un sit arheologic spectaculos, presărat cu ruine, coloane și rămășițe ale unui complex antic. Pentru adepții moderni ai zeiței, însă, locul are o semnificație mult mai profundă: este centrul spiritual al lumii lor.

„Este singurul templu de o asemenea amploare din lume construit exclusiv pentru zeița Hekate”, spune Bilal Söğüt, profesor la Universitatea Pamukkale din Turcia, care conduce săpăturile la sanctuar și la orașul antic Stratonikeia, aflat în apropiere.

Drumul Sacru și ritualul cheii

Lagina și Stratonikeia erau cândva legate de Drumul Sacru, o cale pavată cu piatră, lungă de puțin peste opt kilometri. Ruta era mărginită de fântâni, puțuri și mici așezări și era folosită pentru procesiuni religioase.

„În Antichitate, procesiuni uriașe parcurgeau acest drum”, spune Söğüt.

Cel mai important ritual era cel al purtării cheii. O fată tânără, cunoscută drept kleidouchos, adică purtătoarea cheii, ducea o cheie sacră între Lagina și Stratonikeia, însoțită de un cor numeros.

„Această cheie nu deschide doar uși fizice”, explică cercetătoarea și autoarea Hüma Zeybek. „Ea simbolizează capacitatea de a trece între viață și moarte, între conștient și inconștient, între vechi și nou.”

Hekate, „păzitoarea pragului”

Hekate era văzută ca o „păzitoare a pragului”, un ghid interior pentru cei aflați în criză personală sau în plină transformare.

Potrivit cercetătoarei Hüma Zeybek, zeița poate fi privită ca arhetipul bătrânei înțelepte, o reprezentare a înțelepciunii feminine transmise pe linie maternă. Această imagine ar avea rădăcini foarte vechi, care ajung până la figurile zeiței-mamă descoperite în așezarea neolitică Çatalhöyük, din centrul Turciei.

Lagina a crescut în importanță după anul 88 î.Hr., în contextul conflictului dintre Roma și Mithridates, conducătorul regatului Pontului. Stratonikeia a sprijinit Roma, iar după victoria romanilor orașul a fost răsplătit prin investiții în Templul lui Hekate și prin instituirea festivalului Hekatesia-Romania, care atrăgea oameni din întreaga lume antică.

Un loc de pelerinaj și astăzi

Lagina continuă să fie un loc de pelerinaj. Adepți moderni ai zeiței, inclusiv autoarea Sorita d’Este, care se descrie drept preoteasă și practicantă a magiei, vizitează situl pentru ceea ce ei consideră a fi energia profundă a locului.

Pentru mulți, chiar și drumul până la Lagina are o simbolistică aparte. Vizitatorii trec printr-o intersecție modernă cu trei direcții, aflată lângă o centrală industrială cu trei coșuri înalte, imagine care amintește de rolul lui Hekate ca zeiță a răscrucilor.

Ofrande printre ruine

Unii vizitatori lasă pe furiș ofrande printre ruine: usturoi, rodii, mere, grâu și, uneori, pește. Arheologii descurajează aceste practici, pentru că pot afecta vestigiile fragile.

Totuși, astfel de gesturi amintesc de sacrificiile aduse zeiței în urmă cu mii de ani. Potrivit lui Söğüt, mulți dintre adepții de astăzi practică interpretări moderne ale cultului dedicat lui Hekate.

Cum s-a schimbat imaginea zeiței

În textele antice timpurii, precum „Teogonia” lui Hesiod, Hekate apare ca o zeiță supremă, venerată și respectată. Zeus i-ar fi acordat domenii vaste pe pământ, în cer și în mare, iar ea era considerată protectoare, sursă de înțelepciune și forță cosmică.

Mai târziu, imaginea ei s-a schimbat. Dintr-o divinitate venerată, Hekate a ajuns să fie privită cu teamă, mai ales prin asocierea cu magia întunecată și vrăjitoria.

Cercetătorul turc Emrah Urtekin spune că această transformare ar putea avea legătură cu tragedia „Medeea”, a dramaturgului grec Euripide, în care Hekate este prezentată ca protectoare a magiei întunecate.

„Răspândirea cultului zeiței Hekate în acea perioadă — faptul că numele ei era menționat constant și că i se atribuiau proprietăți vindecătoare — trebuie să-l fi deranjat într-un fel pe Euripide, determinându-l să facă acest lucru”, spune Urtekin.

De la Evul Mediu la adepții moderni

În Evul Mediu, Hekate a fost asociată și mai puternic cu vrăjitoria, într-un context marcat de suspiciune față de înțelepciunea feminină. Hüma Zeybek descrie această schimbare ca pe o reflectare a „viziunii opresive a Europei medievale asupra înțelepciunii feminine”.

Astăzi, adepții lui Hekate o venerează în continuare ca pe o figură legată de vrăjitorie, dar asociată cu forțe magice pozitive. Ei o văd ca pe un ghid cosmic, o zeiță a drumurilor și o aducătoare de lumină.

Ceremonii dedicate lui Hekate au loc în mai multe locuri din lume.

Ritualuri contemporane dedicate zeiței Hekate

Emrah Urtekin a asistat pentru prima dată la un ritual dedicat lui Hekate în Germania, în curtea unei case a cărei locație exactă a promis să nu o dezvăluie. El spune doar că landul respectiv are aproximativ 3.000 de adepți ai zeiței.

Înconjurați de miros de tămâie, participanții au lăsat ofrande de mâncare și vin și au intonat imnuri inspirate din texte grecești antice, sub îndrumarea unor preoți și preotese.

Nu există date oficiale privind numărul celor care o venerează astăzi pe Hekate la nivel mondial. Totuși, Covenant of Hekate, organizație fondată de Sorita d’Este, susține că are o comunitate globală de sute de membri. Zeița este importantă și pentru adepții Wicca sau ai altor credințe păgâne.

Un sit arheologic spectaculos

Pentru vizitatorii care nu sunt adepți ai zeiței, Lagina rămâne un sit arheologic de mare valoare. Templul monumental, construit în principal în secolul I î.Hr. peste un sit sacru mai vechi, combină într-un mod neobișnuit stilurile ionic și corintic.

În jurul ruinelor se află sculpturi fascinante, inclusiv labrys, securea cu două tăișuri, dar și simboluri misterioase gravate în treptele de piatră.

Potrivit lui Söğüt, situl este aproape un „muzeu al cutremurelor”, pentru că păstrează urmele distrugerilor provocate de seisme puternice de-a lungul secolelor.

Loc important în istoria arheologiei turce

Lagina are o semnificație aparte și pentru arheologia turcă. În anii 1890, a fost unul dintre primele situri excavate de Osman Hamdi Bey, considerat părintele arheologiei în Imperiul Otoman, înainte de apariția Republicii Turcia.

Vechea sa reședință din satul Turgut, aflat în apropiere, este astăzi muzeu deschis vizitatorilor.

Osman Hamdi Bey a împiedicat scoaterea ilegală din țară a unor frize spectaculoase descoperite la templu. Acestea le reprezentau, în mod neobișnuit, pe războinicele amazoane în stare de pace, nu de război. Astăzi, frizele sunt păstrate la Muzeul Arheologic din Istanbul și la Muzeul din Muğla.

Potrivit cercetătorului Emrah Urtekin, supraviețuirea acestor vestigii le oferă adepților lui Hekate o sursă rară de inspirație.

„Nu există un alt cult în care țesăturile, motivațiile și materialele antice să fi supraviețuit perfect, intacte”, spune Urtekin.