Cum se vede izolarea, de la “catedră”. Profesoară: „Criza a obligat pe toată lumea să deschidă calculatorul și să vadă că este și o altă variantă de învățământ”

M.T., învățătoare la o școală din Dej, explică: ”La noi, cu excepția laboratorului de informatică, toate clasele trebuie să-și facă rost singure de calculator. Acasă însă, mulți dascăli nu au un calculator personal sau au unul antic, pentru că nu-ți poți permite să îl schimbi după modă și să ai și cameră web. Niciuna dintre colegele mele nu are tabletă. Noi nu avem laptop ori calculator acasă. Și nimeni nu ne întreabă care ne sunt nevoile, în condițiile în care noi trebuie să continuăm să predăm. Ne-am descurcat cu telefoanele sau cu calculatoarele copiilor noștri, angrenați și ei în alte activități pentru serviciu sau școală.”

Dificultăți a întâmpinat și P.H., profesoară de istorie la un liceu din Capitală, chiar dacă ea foloseşte de câţiva ani platformele online pentru  a le preda elevilor săi: ”La noi, nu au răspuns chiar toți elevii. La clasa a XII-a nu s-au conectat doi, și poate chiar nu au avut cum. La a X-a însă, s-au conectat, cred, 20 din 30 de elevi. Pur și simplu nu îi interesează. Poate și pentru că inițial ministerul a zis că putem preda, pe urmă ne-au zis să nu mai predăm.”

În mediul rural, problemele sunt și mai multe, ne spune D.M., învățătoare într-un sat din Neamț: ”Nu au toți copiii acoperire la internet, și nici dispozitive. Avem cel puțin 3-4 copii în fiecare clasă cu care ținem legătura prin telefoanele părinților. Am vorbit la Primărie să apelăm la firmele mari din zonă, care-și modernizează tehnologia, să ne dea nouă calculatoarele care nu mai corespund tehnic pentru ei. Așteptăm…. ”

Dificultățile nu anulează însă nicidecum pățile bune ale experienței, ne spune învățătoarea M.T. din Dej: ” Am fost îngrijorați că ne-am oprit brusc, fără o perspectivă, fără să știm pentru cât timp, dar am răspuns la această provocare și ne-am adaptat. Am putut păstra legătura cu copiii. 80% dintre elevi au fost foarte încântați. Și noi dascălii am fost încântați. A fost un alt tip de activitate. O provocare profesională binevenită. M-a impresionat numărul mare de dascăli care au îmbrățișat ideea”.

Profesoara P.H. din București recunoaște la rândul ei: ”Învățământul românesc suferea clar de o încremenire!…Dar, acum, au fost profesori care au recunoscut că nu știu. Criza a obligat pe toată lumea să deschidă calculatorul și să vadă că este și o altă variantă de învățământ. Am vorbit cu copiii și cu părinții mai mult decât în timpul școlii normale…Copiii cred că aveau nevoie să ne simtă aproape și simplul fapt că ne-au văzut că ne străduim, a contat foarte mult.”

La mica școală rurală din Neamț, învățătoarea DM apreciază mobilizarea colegilor: ”De pildă, am 3 colegi pensionabili, cu cerere depusă de menținere în activitate, și care, totuși, s-au adaptat foarte ușor. Unii profesori și-au cumpărat singuri telefoane inteligente și au învățat să lucreze cu ele chiar dacă până acum nici nu voiau să le vadă.”

Potrivit statisticilor publicate de INS pentru 2019, doar un elev din 100 nu folosise niciodată internetul. Institutul Național de Statistică arată că, în 2019, aproape un sfert dintre gospodăriile autohtone, respectiv 24,3%, nu aveau acces la reţeaua de internet. Dintre gospodăriile fără conexiune la net, mai bine de jumătate, respectiv 61,8%, erau la sate.

Autor: Mihaela Căciuleanu