Cum se sărbătorea, pe 23 august, Ziua Națională în comunism. Jumătate dintre români cred că se trăia mai bine atunci

Mii de bucureșteni cu pancarte și portrete ale lui Nicolae Ceaușescu defilau, acum 36 de ani, prin centrul Capitalei, pe sub balconul în care se aflau dictatorul și soția sa. Așa sărbătoreau românii înainte de Revoluție cea mai importantă sărbătoare din perioada comunistă, Ziua Națională. Elevii, studenții, militarii și muncitorii se pregăteau cu zile bune înainte de defilare ca să nu-l dezamăgească pe cel care aparatul de propagandă îl numise „cel mai iubit fiu al neamului”.

Miile de bucureșteni defilau, înainte de anii ’90, pe Splaiul Damboviței, din Bucureşți. Într-un balcon din Casa Radio, clădire aflată în construcție și care ar fi trebuit să fie Muzeul Comunismului, au stat, ca la fiecare sărbătoare națională, Nicolae și Elena Ceaușescu.

În comunism, încă din 1949, 23 august era Ziua Națională a României. Inițial, comuniștii sărbătoreau Ziua Eliberării României de către “glorioasa armată sovietică” şi a doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forțele patriotice.

Propaganda scosese din manualele de istorie contribuția Regelui Mihai și a partidelor istorice.

Ulterior, după ce Ceaușescu importase din Coreea de Nord cultul personalității, ziua de 23 august omagia cu foarte mult fast comunismul, dar mai ales pe conducători.

În ultimii ani, spațiul public românesc a fost inundat de nostalgici, care preamăresc realizările comunismului. Specialiștii în online sunt de părere că multe dintre postările de acest gen au legătură cu războiul hibrid pornit de Rusia și sunt menite să crească neîncrederea oamenilor în instituții și să lărgească faliile din societate.

Un studiu realizat vara aceasta de INSCOP, în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, a arătat că aproape 50% dintre participanții la sondaj au fost de părere că înainte de 1989 se trăia mai bine în România, iar peste 60% considerau că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun.

De fapt, potrivit istoricilor, comunismul a fost cea mai neagră perioadă din istoria recentă țării. Până în 1989 nu se putea vorbi de drepturile omului, nu existau libertatea de expresie, de circulație.

Numărul deținuților politic a fost uriaș, mai ales în primii ani ai comunismului românesc, iar în anii ’80 situația economică a fost dezastruoasă: frig în locuințe, magazine cu rafturi aproape goale și alimente pe cartelă.