Cum reduc fermierii britanici poluarea cu amoniac produsă de animale

Din studiile efectuate până acum, rezultă că cele mai mari concentrații de amoniac se produc în fermele de animale acoperite, indiferent că este vorba de vaci, găini sau orci. Să reduci emisiile poluante cu 90 la sută este o adevărată provocare pentru fermierii ca Paul Romkins, care spune că, până acum un an și jumătate, habar nu avea că animalele lui poluează.

Paul Tompkins, fermier: „Este vorba despre amestecul dintre bălegar şi urină care produce o cantitate mică de  amoniac. Se produce chiar acum. Nu o pot mirosi şi nu are efecte asupra sănătăţii mele, dar dacă o înmulţeşti cu toate capetele la nivel național și tot amoniacul ajunge în zonele industriale unde se combină cu alte substanţe, atunci rezultă un aer care distruge sănătatea.”

Ce poate face Tompkins, și, ca el, mulți alți fermieri? În primul rând, a scăzut cantitatea de proteine din alimentația animalelor. Este demonstrat științific faptul că o cantitate mare de proteine crește cantitatea de amoniac din bălegar.

Mark Sutton, biolog la centrul de ecologie și hidrologie din Edinburgh, explică de ce culturile din jurul fermelor pot fi afectate: „Pe un câmp ca acesta vedeți buruieni vii și moarte, dar amoniacul pulverizat pe câmpul nostru experimental ucide practic buruienile. Buruienile suferă și, în cele din urmă, creşte altceva în locul lor.”

Pentru a preveni formarea amoniacului, o soluție, care însă e mai costistitoare, ar fi construirea unor separatoare care să prevină amestecul de urină și bălegar.

O altă soluție este răspândirea unui strat subțire de noroi în grajduri, împiedicând astfel împrăștierea amoniacului în atmosferă.