Cum ne păcălesc infractorii online. Explicațiile psihologului Radu Leca

Psihologul Radu Leca explică de ce infractorii online aleg să se ascundă în spatele unui ID și de ce această strategie funcționează atât de des: în psihologia socială, anonimatul reduce frâna morală și crește îndrăzneala agresorului, deoarece lipsa feței și a numelui real slăbește sentimentul de responsabilitate și alimentează iluzia impunității.

În psihologia socială, anonimatul reduce frâna morală și crește îndrăzneala agresorului, fiindcă lipsa feței și a numelui real slăbește responsabilitatea și hrănește iluzia impunității.

Un ID inventat permite construirea rapidă a unei identități credibile, fotografie furată, biografie atrăgătoare, statut social „perfect”, iar conversația capătă un aer familiar înainte ca cineva să verifice faptele.

În psihologia de prevenție, riscul principal ține de „încrederea din mers”, creierul vrea coerență și completează golurile cu presupuneri, iar agresorul profită de grabă, curiozitate și nevoia de conectare.

În psihoterapia de familie, tema devine una de protecție și alianță, membrii învață să valideze emoțiile fără a valida povestea unui profil necunoscut, iar regulile casei susțin siguranța cetățeanului prin verificare și comunicare deschisă.

„În familia armonioasă, identitatea din online trece prin filtrul adevărului și al legii, iar încrederea se câștigă prin fapte, nu prin avatar”.

Cum atacă infractorii când folosesc un ID și ce semnale trădează intenția nocivă?

În mediul digital, atacul începe adesea cu tatonare, întrebări despre vârstă, oraș, școală, program, persoane dragi, apoi urmează cereri de mutare pe aplicații „mai private”, trimitere de linkuri, solicitare de fotografii, promisiuni de cadouri, oferte de job rapide sau invitații la întâlniri.

Psihologia socială descrie tehnici de influență precum presiunea timpului, apelul la autoritate („lucrez la bancă”, „sunt de la suport”), reciprocitatea („ți-am spus un secret, spune și tu”), izolarea („nu spune nimănui”) și degradarea treptată a limitelor.

Prevenția cere propozitii clare în familie, niciun membru nu oferă date personale, coduri, imagini sensibile, bani, adrese, locație în timp real; niciun membru nu acceptă conversații care cer tăcere față de părinți sau partener.

În psihoterapia de familie, părintele nu intră în rol de anchetator, ci în rol de aliat, întreabă calm, ascultă, ajută la verificare, iar copilul simte sprijin, nu pedeapsă. „Când un ID cere secrete, familia răspunde cu limite; limitele cresc siguranța și păstrează demnitatea fiecăruia”.

De ce siguranța cetățeanului depinde de reguli simple în casă, nu doar de setările unei aplicații?

Infractorii folosesc ID-uri pentru phishing, fraude romantice, șantaj cu imagini, furt de conturi, hărțuire, recrutare în grupuri toxice, iar fiecare scenariu are o constantă, contact direct, presiune emoțională, apoi cerere concretă.

Psihologia de prevenție recomandă un plan de familie care scade riscul, parole unice și manager de parole, autentificare în doi pași, conturi private, listă scurtă de prieteni, refuz de linkuri necunoscute, verificare prin apel video cu persoana „cunoscută”, căutare inversă a fotografiei, raportare rapidă a contului suspect.

În familie, un limbaj comun ajută, „stop, verificăm”, „nu răspundem la presiune”, „discutăm împreună”, iar acest stil reduce impulsivitatea și crește autocontrolul.

Dacă apare amenințare sau șantaj, familia păstrează dovezi, blochează, raportează platformei și sesizează poliția, fiindcă legea funcționează mai bine când intervenția începe devreme.