Cum au fost calculate tarifele lui Trump? Președintele american speră să elimine deficitele comerciale, să revitalizeze industria americană și să protejeze locurile de muncă

Președintele SUA, Donald Trump, a impus un tarif de 10% pentru mărfurile importate în SUA din majoritatea țărilor, cu tarife și mai mari pentru cei pe care îi consideră „cei mai mari infractori”. Dar cum s-au calculat exact aceste rate – care, în practică, funcționează ca taxe la import?

Când Trump a prezentat din grădina de trandafiri a Casei Albe un tabel care detaliază tarifele, inițial s-a presupus că tarifele au fost stabilite pe baza unei combinații de tarife deja existente și alte bariere comerciale, cum ar fi reglementările.

După declarație însă, administrația a lansat ceea ce părea a fi o formulă matematică foarte complexă pentru a explica cum au ajuns specialiștii la procentele aplicate fiecărei țări.

De la ecuația „complexă” la logica deficitară

Defalcând ecuația, totuși, ne dăm seama că se rezumă la un simplu calcul: doar luați deficitul comercial al SUA cu mărfuri cu o anumită țară, împărțiți-l la totalul importurilor de bunuri din acea țară și apoi împărțiți această valoare la două.

Un deficit comercial apare atunci când o țară cumpără (importă) mai multe produse din alte țări decât le vinde (exportă).

Așa se întâmplă, de exemplu, în relația comercială pe care SUA o au în prezent cu China. Diferența dintre ceea ce cumpără americanii din produse chinezești și ceea ce vând țării asiatice este de 295 miliarde USD (aproximativ 1,65 trilioane R$).

Totalul mărfurilor importate din China este de 440 miliarde USD (aproximativ 2,46 trilioane R$).

Împărțirea a 295 la 440 dă 67%, care, împărțită la doi și rotunjită, are ca rezultat 34%. Astfel, acesta a fost tariful impus Chinei.

La fel, la aplicarea acestei formule la Uniunea Europeană, calculul Casei Albe a dus la un tarif de 20%.

Sunt tarifele lui Trump „reciproce”?

Mulți analiști au subliniat că aceste tarife nu sunt reciproce.

Un tarif reciproc ar însemna că este stabilit în funcție de ceea ce țările percep deja în SUA, inclusiv tarifele existente și alte bariere comerciale care cresc costurile de import, cum ar fi reglementările.

Cu toate acestea, documentul oficial al Casei Albe privind metodologia arată clar că acest calcul nu a fost făcut pentru toate țările care au fost supuse tarifelor.

În schimb, rata a fost determinată cu scopul de a elimina deficitul comercial al SUA cu fiecare țară.

Trump, însă, s-a abătut de la formulă impunând tarife chiar și țărilor care cumpără mai multe produse americane decât le vând.

Este cazul Regatului Unit, de exemplu, o țară cu care SUA nu are un deficit comercial. Totuși, țara a fost afectată de un tarif de 10%. La fel s-a întâmplat și cu Brazilia.

În total, peste 100 de țări sunt supuse noului regim tarifar.

Trump crede că SUA se află într-un dezavantaj în comerțul global. În opinia sa, alte țări inundă piața americană cu produse ieftine, dăunând companiilor locale și eliminând locuri de muncă. În același timp, aceste țări impun bariere care fac produsele americane mai puțin competitive în străinătate.

Cu aceste tarife, Trump speră să elimine deficitele comerciale, să revitalizeze industria americană și să protejeze locurile de muncă.

Dar va atinge acest nou regim tarifar rezultatul dorit?

Opinia predominantă a specialiștilor este că, deși tarifele ar putea reduce deficitul comercial dintre SUA și anumite țări, ele nu vor reduce deficitul general cu restul lumii.

„Da, acest lucru va reduce deficitele comerciale bilaterale dintre SUA și aceste țări. Dar, evident, vor exista multe efecte mai ample care nu sunt surprinse în acest calcul”, spune profesorul Jonathan Portes de la King’s College, Londra.

Acest lucru se datorează faptului că deficitul general existent al SUA nu este cauzat doar de barierele comerciale, ci și de modul în care funcționează economia americană.

Americanii cheltuiesc și investesc mai mult decât câștigă, de exemplu, iar această diferență face ca SUA să cumpere mai mult decât vinde lumii.

Atâta timp cât va exista această dinamică, țara ar putea continua să aibă un deficit, chiar dacă tarifele la partenerii săi comerciali globali cresc.

În plus, există deficite comerciale care există din motive care depășesc cu mult tarifele, cum ar fi, de exemplu, ușurința și raportul cost-beneficiu de a cumpăra alimente produse la un cost mai mic în anumite regiuni.

„Formula a fost concepută pentru a justifica perceperea de tarife asupra țărilor cu care SUA au un deficit comercial. Nu există o justificare economică pentru acest lucru, iar acest lucru va fi costisitor pentru economia globală”, evaluează Thomas Sampson, de la London School of Economics.

sursa BBC