COMEMORARE REGE

Regele României rămâne în istoria mondială ca suveranul care a scurtat cu şase luni cel de-al Doilea Război Mondial. Este un gest care l-a costat abdicarea pe care i-a cerut-o chiar Stalin, iar aliaţii americani şi britanici nu s-au împotrivit.

La 30 decembrie 1947, comuniștii au impus republica, iar câteva zile mai târziu, suveranul României a plecat într-un lung exil. A luptat să atragă atenția Occidentului despre atrocitățile care se petrec în țară şi i-a ajutat pe românii care scăpau din infernul în care elitele românești erau ucise în închisorile comuniste.

După ce a fost lăsat să revină în ţară, a curtat Europa pentru intrarea ţării noastre în UE şi în NATO.

Dan Bădic, fost director al Casei Majestăţii Sale Regelui Mihai: A fost totdeauna preocupat de grijile poporului român, de situatia din ţară, de sărăcie, era nemulţumit conștient fiind de corupţia care domina în ţară şi de supremaţia celor care au ştiut să facă bani fără să îi merite. Mi-a spus întotdeauna această durere a lui.

În exil, Rege Mihai mânca puțin, iar iarna nu făcea focul în sobă. Spunea că regele nu poate trăi în îndestulare în timp ce poporul său stătea în frig și îi era foame. Dar avea o preferinţă culinară care îi aducea aminte de România.

Dan Bădic, fost director al Casei Majestăţii Sale Regelui Mihai: Îi plăcea foarte mult salata cu vinete.

PS Varlaam Ploieșteanul, episcop-vicar patriarhal:

Cea mai mare virtute pe care au admirat-o la Regele Mihai a fost evlavia sa şi iubirea față de poporul său a Regelui care a fost uns în această catedrală.

Moştenirea istorică pe care ne-a lăsat-o peste timp Regele Mihai este lecţia demnității, cea a curajului şi a smereniei.