EXCLUSIV O poveste din trecut. Cum i-a ajutat Regele Mihai pe refugații români din Trieste

Odată cu instaurarea Cortinei de Fier, peste 10.000 de români au reuşit să treacă fraudulos graniţa şi să scape de comunism. Între 1947 și 1954, calea lor spre liberatate a fost oraşul Trieste, împărţit între anglo-americani și iugoslavi. Puţină lume ştie astăzi, în România, că Regele Mihai, aflat și el în exil, le-a sărit în ajutor prin Comitetul Naţional Român şi filiala de asistență CAROMAN, care a preluat patrimoniul Crucii Roşii Române. Un reportaj în exclusivitate, realizat de Camelia Csiki.

În acel vârtej al istoriei, reprezentanța diplomatică românească din Trieste a refuzat să devină o unealtă a regimului comunist instalat abuziv la București.

ADINA LOVIN – consul general, Consulatul General al României la Trieste: Când au început să emigreze înspre Europa Occidentală, refugiați provenind din estul Europei, printre care și foarte mulți români. Iar consulatul s-a transformat într-un comitet de asistență pentru refugiații români.

Între 1947 și 1951, prin zona Trieste au trecut peste 10.000 de români refugiaţi, mai mult de jumătate dintre ei au solicitat azil politic. Din exil, Regele nu i-a abandonat și, sub patronajul său, ia ființă Comitetul Național Român și filiala de asistență CAROMAN, fondată la Paris de diplomatul Nicolae Caranfil. Regele a trimis fonduri și a coordonat sprijinul logistic pe lângă ajutoarele primite de la alte organisme.

Mii de oameni erau triați de armata americană pentru a fi depistați infiltratorii comuniști, apoi erau cazați în fostul lagăr nazist din Trieste.

ERVINO CURTIS – curator Asociaţia Italo-Române “Decebal”: „Erau ținuți în mai multe locuri, însă majoritatea au stat la Risiera di San Sabba, care acum este monument național. Stăteau acolo destul de puțin, în jur de trei, patru sau cinci luni, iar apoi majoritatea plecau spre Latină, lângă Roma, și de acolo plecau mai departe, unde se deschideau granițele: în Argentina sau în Statele Unite. 

În fostul lagăr nazist din Trieste se aflau simultan, uneori, și 600 de români. Prin Caroman, peste 10.000 au primit haine, medicamente și hrană colectate din Franța și din Elveția, unde locuia temporar Regele Mihai I. Autoritățile comuniste din țară le anulau cetățenia celor care fugeau, iar CAROMAN emitea „Certificate de Naționalitate” temporare, recunoscute oficial de autoritățile americane din Trieste.

Prin grupul secret numit „Căpitanul”, organizația a coordonat o rețea de informatori și ghizi de încredere la granița dintre Italia și Iugoslavia pentru a-i prelua pe românii epuizați fizic și pentru a-i ghida în siguranță spre birourile de azil, pentru a evita astfel repatrierea lor în România.