CNN: Iranul ține economia mondială ostatică. Armistițiul lui Trump îi demonstrează influența

Președintele Donald Trump a prezentat un armistițiu fragil de două săptămâni între Statele Unite și Iran ca pe o „victorie totală și completă”. Însă termenii acordului evidențiază modul în care Iranul a folosit controlul asupra Strâmtoarei Ormuz pentru a obține o influență enormă asupra economiei globale, se arată într-o analiză a CNN.

Faptul că armistițiul este condiționat de acordul Iranului de a redeschide această rută maritimă vitală reprezintă o recunoaștere tacită a influenței Teheranului asupra celui mai important punct de strangulare petrolier din lume și, implicit, asupra unor părți semnificative ale economiei globale.

„Iranul nu are nevoie de o putere militară foarte mare pentru a provoca o perturbare uriașă în economia globală”, a declarat luna trecută experta în energie Samantha Gross de la Brookings.

Investitorii și traderii au salutat armistițiul, chiar dacă analiștii au avertizat că îngrijorările privind aprovizionarea globală cu petrol nu au dispărut. Prețurile petrolului brut au scăzut cu 15-20% miercuri, iar prețurile de referință pentru gazele naturale din Europa au scăzut într-un ritm similar.

„Există obstacole semnificative de depășit înainte ca acordul de încetare a focului dintre SUA, Israel și Iran să se transforme într-un sfârșit durabil al războiului”, a avertizat Neil Shearing, economist-șef la Capital Economics. „Pentru piețe, problema cea mai critică rămâne statutul Strâmtorii Ormuz”.

Rămâne de văzut dacă transportul maritim va fi reluat complet, iar după unele semne de reluare a tranzitului petrolierelor miercuri dimineață, Iranul ar fi oprit traficul după ce Israelul a atacat Libanul. Deocamdată, armata iraniană controlează aceste transporturi, ceea ce îi conferă o putere unică în ceea ce privește piețele globale de energie.

Iranul a blocat efectiv Strâmtoarea Ormuz pentru majoritatea navelor timp de peste șase săptămâni – un scenariu de neimaginat anterior pentru o rută prin care, în mod normal, trece aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol și gaze naturale și o treime din exporturile mondiale de îngrășăminte pe bază de uree.

„Acesta este exact scenariul de care analiștii securității energetice s-au temut dintotdeauna”, a spus Gross.

Țări din întreaga lume resimt șocul istoric asupra aprovizionării cu petrol.

În Asia, lipsa iminentă de combustibil determină guvernele să ia măsuri drastice, Filipine declarând stare de urgență energetică. În Europa, prețurile electricității cresc rapid, exact în momentul în care regiunea începe să iasă din criza provocată de războiul Rusia-Ucraina. Chiar și în Statele Unite, bogate în petrol, prețurile benzinei au crescut.

Influența Iranului asupra strâmtorii „a fost suficientă pentru a obține un armistițiu”, și, important, cu regimul său slăbit, dar încă la putere, a declarat Dan Alamariu, strateg geopolitic-șef la Oxford Economics, pentru CNN. Iranul a transformat Strâmtoarea Ormuz într-o armă într-un „război economic”.

Petrolul iranian atinge prețuri record

Controlul asupra strâmtorii i-a oferit Iranului două avantaje majore: influență economică asupra restului lumii și capacitatea de a-și reface finanțele de război prin vânzarea de petrol la prețuri mai mari.

Washingtonul a ridicat temporar sancțiunile asupra a aproximativ 140 de milioane de barili de petrol iranian transportat pe mare pentru a atenua criza globală de aprovizionare.

Exporturile de petrol ale Iranului au ajuns la aproximativ 1,85 milioane de barili pe zi până în martie, potrivit analistului Homayoun Falakshahi de la Kpler.

Iranul câștigă și mai mult din exporturi, care în mod normal se vând cu aproximativ 10 dolari pe baril sub prețul Brent. În unele vânzări recente către China, petrolul iranian s-a vândut cu aproximativ 3 dolari peste Brent, iar în India diferența a ajuns la 7 dolari.

„Numărul mai mare de clienți și lipsa petrolului concurent din Orientul Mijlociu au dus la creșterea prețurilor petrolului iranian”, a spus Falakshahi.

Cartea decisivă a Iranului

Teheranul dorește să continue să-și exercite noua influență economică, păstrând un rol în controlul accesului la strâmtoare chiar și după încheierea războiului.

„Regimul iranian și-a consolidat controlul politic și a demonstrat că poate aduce piețele globale de petrol și gaze în pragul colapsului”, a scris Karl Schamotta de la Corpay.

Trump a descris propunerile Iranului drept „o bază viabilă pentru negocieri”.

Mai mulți analiști văd acum posibilă introducerea unui sistem permanent de taxare pentru navele care tranzitează strâmtoarea.

„Armistițiul a consolidat rolul Strâmtorii Ormuz atât ca punct de presiune, cât și ca instrument de negociere”, au scris analiștii Kpler.

De exemplu, Oman – în ale cărui ape teritoriale se află o parte a strâmtorii – ar putea acționa ca intermediar neutru care colectează plățile și transferă o parte către Iran.

Iranul a început deja să perceapă taxe navelor în ultimele săptămâni, cel puțin o navă plătind 2 milioane de dolari pentru a tranzita.

Companiile de transport și asigurătorii sunt susceptibili să accepte aceste taxe mai rapid decât factorii de decizie politică, deoarece pentru o mare parte din capacitatea de export din Golf nu există rute alternative viabile.