Ceremonii emoționante în Bistrița, la comemorarea a 80 de ani de la deportarea saşilor transilvăneni
La ceremoniile de comemorare a 80 de ani de la deportarea saşilor transilvăneni au participat etnici germani care au trăit acele momente rămase în istorie. Și care au povestit despre greutățile prin care au trecut ei și familiile lor.
Comemorarea exodului de acum 8 decenii a fost un prilej pentru sașii participanți la ceremonii să-și amintească prin ce au trecut familiile lor când au plecat din calea armatei ruse, dar și când au fugit de regimul comunist. Cei mai mulți dintre etnicii germani originari din Transilvania de Nord s-au stabilit în Austria și Germania.
Katarina Beum- etnică din Budacu de Jos: În 18 septembrie am plecat din Budacu de Jos și am făcut 7 săptămâni până în Austria. Am stat un an de zile până am venit înapoi. A fost destul de greu.
Reinhold Kohlruss are 95 de ani și a venit la comemorare tocmai din Germania. Era adolescent când a plecat pentru prima dată cu părinții din România.
Reinhold Erich Kohlruss – saș originar din Bistrița: Aveam 15 ani atunci. Nu pot să vorbesc pentru că mă strânge în gât, dar sunt fericit că am venit. Nu mai cunosc pe nimeni din generația mea, ei nu mai trăiesc, dar copiii soției mele, care i-au fost elevi, mă recunosc.
Monumentul Exodul Sașilor, din Piața Dominicană din Bistrița, e unicul din țară dedicat acestui eveniment istoric. Înfățișează o lungă coloană de adulți, copii și animale, în căruțe, în trenuri, mașini ori pe jos care se îndreaptă spre necunoscut.
Pentru Hans Georg Franchy, care avea doar câțiva ani atunci, imaginile sun copleșitoare. După exodul din 1944, s-a întors la Bistrița, unde a trăit 35 de ani înainte de a emigra definitiv în Germania.
Hans-Georg Franchy – președintele Asociația HOG Bistritz-Nösen: Dacă mă uit la acest monument și văd vagoane, atunci știu că într-un vagon din ăsta am fost și eu cu maică-mea și surorile mele și cu bunicii mei în drum spre vest.
Martin Botisch, președintele Forumului Democrat German al sașilor Transilvăneni: Generația de azi nu își mai aduce aminte, de aceea e important să organizăm astfel de evenimente ca cea de azi în care să se comemoreze o acțiune care a avut loc atunci în condițiile unei dictaturi prin care au suferit zeci de mii de oamenii care au trebuit să plece, să își părăsească căminele, fără să știe ce se va întâmplă cu ei.
Comemorarea a inclus și expoziții de fotografie, concerte de muzică simfonică în Biserica evanghelică din centrul istoric și instalarea noului preot evanghelic, Andreas Hartig, fiu al orașului, care s-a întors acasă după ce a slujit o perioada în Austria, la catedrală.