Cel mai vechi cor bărbătesc din România a fost înființat la 1 decembrie 1918 şi susţine concerte şi astăzi

La 1 decembrie 1918, într-un sătuc din Maramureș erau așteptate cu nerăbdare vești de la Alba Iulia.

Ca să pregătească cum se cuvine evenimentul, plugarii din Finteuș și-au făcut un cor și au dat prima reprezentație în fața consătenilor atunci când a fost anunțată vestea cea mare a unirii…

De 99 de ani Corul bărbătesc de la Finteușu Mare nu și-a întrerupt activitatea, chiar dacă a trecut prin momente grele.

Până să ajungă un cor de renume, cu sute de concerte în țară și în marile orașe ale Europei, corul a trecut prin momente de cumpănă.

Dar nici războiul, nici dictatul de Viena, nici dictatura comunistă nu au reușit să-i dezbine pe coriștii de pe valea Chioarului.

Sub ocupația hortistă, atunci când cântecele le-au fost interzise, s-au refugiat în biserică și le-au cântat acolo.

Au supraviețuit dictatului și războiului, dar mulți coriști au cântat pentru ultima oară în tranșee. Corul, însă, nu a murit. Comuniștii și-au dat seama că-l pot exploata propagandistic.

Corul de la Finteușu Mare trebuia să fie un exemplu. Cel mai greu lucru, spun bătrânii coriști a fost să?-și păstreze demnitatea și să ocolească secera și ciocanul cenzurii.

Astăzi în casa corului de la Finteușu Mare, cum îi spun localnicii, se fac repetiții. Se repetă doar seara și duminica, atunci când se pot aduna cu toții. Majoritatea sunt oameni simpli, cum au fost și moșii lor, plugarii de pe Valea Chioarului. Dar sunt aici și ingineri, funcționari publici sau elevi de liceu.

Cântecul patriotic, spun urmașii plugarilor de odinioară, poate părea astăzi desuet, poate stârni ironii și aluzii nostalgice… Pentru ei, bărbații din Finteușu Mare, înseamnă o lecție de istorie și de demnitate.

Dincolo de bucurii și de lacrimi, corul născut de Ziua Unirii celei mari, poate dăinui și peste alți 100 de ani.