”Cei mai jalnici perdanți din lumea fotbalului”. Reacții dure în presa germană față de Real Madrid

Ziarul german Die Welt a rezumat astfel evenimentele din ultimele minute, în care Camavinga s-a sacrificat pentru a permite Bayernului să transforme Realul într-o echipă obișnuită:

„Indignarea spaniolilor ar trebui să se îndrepte către Camavinga. Cel care, cu opt minute înainte, primise deja un cartonaș galben pentru o fault tactic evident, ar fi trebuit să evite acest gen de comportamente. Faptul că coechipierii săi au văzut lucrurile altfel se poate datora faptului că, de multă vreme, comportamentele antisportive, presiunea asupra arbitrilor și teoriile despre lovitura pe la spate fac parte din ADN-ul Realului Madrid”.

”Cei mai jalnici perdanți din lumea fotbalului”, a fost titlul unui alt comentariu din Die Welt, în care autorul a reluat detalii despre ambuscada jucătorilor de la Real Madrid în jurul arbitrului sloven Slavko Vinčić, de la finalul partidei pierdute în fața lui Bayern Munchen cu scorul de 3:4 (1:2 în tur).

”Arbitrul sloven a fluierat un fault comis de Eduardo Celmi Camavinga în jumătatea adversă. Deoarece mijlocașul francez a ținut mingea la picior, apoi a luat-o chiar în mâini și a întârziat astfel reluarea jocului, arbitrul născut la Maribor i-a arătat un cartonaș galben.

Aparent, după cum au interpretat mulți, Vinčić uitase că îi arătase deja un cartonaș galben jucătorului de 23 de ani. După ce a fost atenționat de jucătorii de la Bayern, el a scos încă un cartonaș roșu. Este posibil ca arbitrul să fi renunțat la cartonașul galben dacă ar fi știut în acel moment de cel anterior. Este posibil”.

Într-un alt comentariu cu titlul  ”Mai vrem așa ceva – eliminarea lui Camavinga de la Real Madrid a fost minunată!”, autorul Lutz  Wöckener recunoaște că Bayern München a profitat de cartonașul roșu primit de Camavinga, de la Real Madrid, pentru a se califica în semifinalele Ligii Campionilor, dar ce l-a dezamăgit profund au fost reacțiile jucătorilor perdanți:

”Reacțiile ilustrează scăderea nivelului de joc din fotbal. Da, acea eliminare a avut o influență decisivă asupra calificării sau eliminării echipei. Ceea ce este cu adevărat păcat și a dat, în cele din urmă, celor 180 de minute spectaculoase de fotbal, un final nedemn. (…)

Și nu, arbitrul Slavko Vinčić nu știa, în momentul în care l-a avertizat pe mijlocaș, că acel cartonaș galben era deja al doilea pentru internaționalul francez și că, prin urmare, ar fi dus la un cartonaș roșu. (…)

Nimeni nu și-a dorit această eliminare, nici măcar arbitrul însuși. Și totuși, este aproape uimitor că s-a întâmplat. Acest lucru arată că ceva nu este în regulă în fotbal.

După ce s-a acordat o lovitură liberă pentru Bayern München, Camavinga a îndepărtat mingea de la locul faultului, împiedicând astfel executarea rapidă a loviturii libere. Pur și simplu a luat-o cu el. Mai întâi cu piciorul, apoi cu mâna.

Un gest nesportiv care, conform regulamentului, se sancționează cu un cartonaș galben – sau, succesiv, cu un al doilea cartonaș galben, care duce la un cartonaș roșu dacă jucătorul primise deja un cartonaș galben. Atât de simplu, atât de rar.

Oricine critică eliminarea (n.r. – lui Real Madrid) pentru lipsă de sensibilitate a internalizat și acceptat pe deplin eroziunea continuă a regulilor și a moralității.

Comportamentul lui Camavinga a fost într-adevăr un reflex tipic al jucătorului. Comportamentul nesportiv și lipsa de respect sunt la ordinea zilei în fotbal.

Acest lucru a fost evident și acum două săptămâni, când jucătorul din Bundesliga Michael Gregoritsch a fost aproape nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace, deoarece atacantul de la Augsburg a recunoscut, după o fază de joc, că a alunecat și nu a fost faultat. Aplauzele au fost răspândite în peisajul media și în rândul fanilor.

Au cântat o odă la adresa corectitudinii și l-au aclamat pe Gregoritsch ca pe un Mesia. În realitate, el a confirmat pur și simplu ceea ce se întâmplase de fapt. Și asta, apropo, după ce s-a rostogolit reflex pe teren, ținându-se de glezna complet nevătămată.

Așa cum se întâmplă de obicei după o fază de joc: strigă „Auuu!” și își acoperă ochii, iar pentru a sublinia gestul, poate mai dă și două-trei palme cu palma deschisă pe gazon. S-ar putea să merite o lovitură liberă pentru propria echipă și un cartonaș pentru adversari.

Comportamentul lui Gregoritsch a fost atât de remarcabil doar pentru că standardele au coborât atât de mult de-a lungul anilor.

Cu toții am văzut asta. Mai există jucători care nu ridică brațele când mingea iese în afara terenului? Pe teren, ei mint și înșeală timp de 90 de minute, suficient cât să se îndoaie stâlpii porții. O depravare care, aparent, se bucură încă de o acceptare largă.

Un scurt fragment din codul de conduită al detractorilor morali: lovitură liberă pentru adversar? Poziționează-te repede în fața mingii și ridică-ți brațele cu un aer nevinovat dacă se bănuiește o intenție necinstită. Semnul recunoscut la nivel internațional pentru un placaj imprudent? Desenează o minge în aer cu mâinile. Iar când conduci cu 1-0, nu uita să te prefaci că ai crampe, cel târziu începând cu minutul 85.

Doar trei dintre numeroasele exemple care m-au făcut să-mi pierd interesul (n.r.-pentru fotbal) în ultimii ani. Interesul pentru acest sport pe care odată îl iubeam.

Un sport în care comportamentul nesportiv este confundat cu viclenia și istețimea. Un sport în care sunt acum atât de mulți actori amatori încât nici măcar nu mai știi pe cine să te superi.

Infracțiunile minore au devenit norma. Toată lumea o face. Camavinga, desigur, la fel. Iar motivul pentru asta este pur și simplu faptul că a fost, și încă este, rareori, dacă nu chiar niciodată, pedepsit.

Să sperăm, așadar, că cât mai mulți copii au lipsit de la primele două ore de școală în această dimineață de joi. Pentru că miercuri seara, pentru măcar o dată, fotbalul ne-a oferit o lecție de viață valoroasă: oricine încalcă regulile fair-play-ului în sport va fi pedepsit. Fie că este vorba de liga locală sau de un turneu pentru juniori. Pedeapsa poate ajunge până la eliminarea din sferturile de finală ale Champions League”, încheie autorul din Die Welt.