Cei mai buni cozonaci se fac cu pasiune și mici secrete. Rețetele sunt transmise din generație în generație

La 74 de ani, Lenuța Filip, din Oglinzi, Neamț, are șase copii, toți la casa lor, și 11 nepoți. Anul acesta nu vor reuși să se adune toți de Paște, dar fiecare va primi câte un cozonac cum nu mai ea știe să facă. Aluatul îl începe dis-de-dimineață. Laptele, ouăle, untul și laptele prins ajung în covată lângă făina adusă special de la moara din comuna vecină.

Zahărul îl amestecă mai la urmă, ca să se dizolve mai bine, spune Lenuța. Și apoi trece la frământat – cea mai importantă și cea mai grea parte.

Și mai urmează o rundă de frământat. Lenuța are azi și un ajutor – fata cea mică învață taina cozonacului delicios.

Cât își trage sufletul înainte de a doua tură de frământat, Lenuța își amintește de zilele de altădată: „Mama mea făcea cozonacii împletiți și în tingire din asta rotundă. Abia așteptam să vina ziua de Paști, că nu aveam voie să gustăm”.

Termină repede cu amintirile şi se apucă de umplutură – nucă, zahăr, arome și albuș de ou. Și pasca tot azi trebuie făcută.

Aluatul stă o oră la crescut, apoi cozonacii se împletesc și mai așteaptă o vreme în tavă până la vine rândul să intre la cuptor. O oră stau la copt și la sfârșit ies ca întotdeauna – niciodată n-a greșit Lenuța și azi sunt …perfecți.