Ce se întâmplă dacă este depășită ținta de 1,5C pentru încălzirea globală

Cea mai ambițioasă țintă climatică din lume este amenințată, atât din partea fizicii, cât și a politicii. Dar ce ar însemna pentru planetă și locuitorii săi dacă omenirea ar renunța la obiectivul de a limita încălzirea globală la 1,5 C peste nivelurile preindustriale? The Guardian a stat de vorbă cu mai mulți experți, care au explicat diferențele cheie dintre 1,5C și 2C.

Ținta de 1.5C a fost salutată drept unul dintre marile triumfuri ale acordului climatic de la Paris din 2015. Până atunci, ambiția internațională se limitase la 2C, spre frustrarea statelor insulare mici și a altora aflate în prima linie a perturbărilor climatice.

Ținta inferioară a făcut lumea să se concentreze asupra diferenței uriașe pe care o face o jumătate de grad, care a fost subliniată de un raport special trei ani mai târziu, al organismului științific de vârf al ONU, Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC), care a evidențiat riscul tot mai mare de calamități.

La opt ani de la Paris, singura schimbare reală a fost severitatea crizei climatice. Companiile petroliere obțin profituri record și plănuiesc să extindă producția. Emisiile au crescut la niveluri record. Impulsionate de El Niño, temperaturile globale din acest an sunt mai ridicate decât oricând în istoria omenirii, cu impact devastator asupra mortalității umane, distrugerii ecosistemelor și aprovizionării cu alimente.

Oficiul Meteorologic al Marii Britanii propune un indicator care combină ultimii 10 ani de date despre temperatura globală și proiecțiile pentru următorii 10 ani. Conform acestei formule, nivelul de încălzire globală este de 1,26C.

Unii activiști pentru climă cred că 1,5C a devenit o ficțiune convenabilă care satisface dorința de speranță, mascând în același timp realitatea brutală că planeta este pe cale să se încălzească cu 2,4-2,7C până la mijlocul secolului și cu mult peste 3C până în 2100.

IPCC a calculat că un eveniment de căldură extremă care ar avea loc doar o dată la un deceniu într-un climat fără influență umană s-ar întâmpla de 4,1 ori pe deceniu la 1,5C de încălzire și de 5,6 ori la 2C. Cei mai grav afectați sunt, de obicei, cei mai puțin vinovați, persoanele vulnerabile din punct de vedere climatic, ce trăiesc în țări cu economii sărace și sisteme de sănătate mai slabe. Se estimează că încă șaptezeci de milioane de oameni din Africa vor suferi o securitate alimentară acută la 2C decât la 1,5C, potrivit Catherine Nakalembe, care conduce programul pentru Africa Nasa Harvest.

La o temperatură mai scăzută, a spus ea, modelele computerizate indică o probabilitate de secetă severă cu 30% mai mică decât la 2C în Africa de Sud, în timp ce în Africa de Vest producția de porumb și sorg ar putea fi cu 40% până la 50% mai mică la 2C decât la 1,5C. De asemenea, deficitul de apă ar afecta cu 50% mai puțini oameni la ținta inferioară.

Odată cu o insecuritate alimentară mai mare, vine un risc crescut de conflict și un stimulent mai mare de a migra. Chiar și la nivelurile actuale, dezastrele lovesc diferite părți ale continentului în succesiune rapidă, cum ar fi seceta groaznică care a adus mizerie în mare parte din Africa de Est în 2019 sau ciclonul – numit Idai – care a devastat Africa de Sud în același an.

„Mă tem că lucrurile se înrăutățesc doar. Aceste evenimente distrug întregi mijloace de trai și se întâmplă atât de des încât nu mai avem timp de recuperare”, a spus Nakalembe. „Fiecare fracțiune de grad contează, deoarece poate face o mare diferență în severitatea impactului schimbărilor climatice.”

La 2C, se estimează că 18% dintre speciile de insecte, 16% dintre plante și 8% dintre vertebrate își vor pierde jumătate din habitate, cel puțin dublul proporțiilor de la 1,5C. Amazonul și alte păduri tropicale s-ar diminua, de asemenea, mai rapid într-un sezon uscat, care se estimează că va fi cu o lună mai lung la 2C decât la 1,5C, cu o probabilitate de trei ori mai mare de căldură extremă. Acest lucru crește perspectiva ca pădurea tropicală să atingă un punct de cotitură, după care se usucă și devine o savană cu mai puține beneficii globale de captare a carbonului, transport cu apă și răcire.

Carlos Nobre, unul dintre cei mai importanți climatologi din Brazilia, a spus că seceta brutală actuală din Amazon, care a văzut că râurile au căzut la niveluri fără precedent și moartea în masă a delfinilor și peștilor, a adus deja acest punct mai aproape. Încălzirea suplimentară ar înrăutăți situația. „Trebuie să reducem riscul de încălzire accelerată sau vom pierde mai multe emisii din topirea permafrostului sau defrișarea Amazonului, care se apropie de un punct critic. Trebuie să atingem 1,5C. Consider că aceasta este cea mai mare provocare cu care umanitatea s-a confruntat vreodată”, a spus el.

O lume care se încălzește afectează și sănătatea oceanelor lumii. Acidificarea și epuizarea oxigenului pun presiune asupra pescuitului de care depind miliarde de oameni.

Odinioară sistemele de recife de corali vibrante, care sunt extrem de sensibile la schimbările de temperatură și pH-ul apei, suferă deja evenimente de albire și vor „pâlpâi” din ce în ce mai mult cu fiecare creștere cu o fracțiune de grad. La 1,5C, poate fi deja prea târziu pentru a-i salva pe cei din Caraibe și părți din vestul Oceanului Indian. La 2C, rata de supraviețuire scade la 1% și 10%, pe măsură ce peticele sănătoase devin mai izolate, vulnerabile și incapabile să se reproducă.

David Obura, biologul marin kenyan care conduce cel mai important grup de cercetare a biodiversităţii al Naţiunilor Unite, Ipbes (Platforma interguvernamentală ştiinţifică-politică pentru biodiversitate şi servicii ecosistemice), a spus că „există o şansă de luptă pentru restaurare” la 1,5°C. După aceea, fiecare creștere infimă face provocarea mai dificilă și mai costisitoare, până la 2C, după care „nu există nicio șansă de care să știm în prezent pentru recuperarea recifului de corali”.

Existența celor mai joase națiuni depinde potențial de jumătatea de grad între 1,5 și 2 C, care va adăuga cel puțin 10 cm la creșterea nivelului mării până la sfârșitul acestui secol, lăsând în plus 10 milioane de oameni în pericol de inundații și furtuni. De asemenea, crește riscul unor evenimente anormale, cum ar fi prăbușirea unui ghețar major antarctic. „Supraviețuirea noastră este în joc”, a spus Dr. Pa’olelei Luteru, Fatumanava-o-Upolu III, președintele Alianței Statelor Insulare Mici. „Știm că trebuie să rămânem în limita de încălzire de 1,5 C dacă vrem să evităm cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice – impacturi de care suferă deja insulele noastre, inclusiv pierderea de terenuri din cauza creșterii nivelului mării, pierderea catastrofală de vieți omenești și de locuințe din cauza furtunilor severe, lipsa apei potabile, epuizarea agriculturii și multe altele”, a explicat expertul.

Încălzirea rapidă a Cercului Arctic, din care părți sunt deja cu 4°C peste nivelurile preindustriale, a stârnit alarme nu doar privind creșterea nivelului mării, ci și topirea permafrostului, eliberarea de emisii de metan și perturbarea curentului cu jet – toate acestea devin mai mult o amenințare la adresa supraviețuirii umane cu fiecare fracțiune suplimentară de grad.

Aïda Diongue-Niang, autor principal al IPCC de la Agenția de Meteorologie din Senegal, a declarat că cel mai recent raport de sinteză al organismului ONU a observat un impact tot mai mare asupra comunităților vulnerabile și marginale, inclusiv asupra popoarelor indigene și a producătorilor la scară mică.

Deși țările au convenit să creeze un fond pentru pierderi și daune, pentru a compensa națiunile cele mai afectate, ea a remarcat eficiența în scădere a sprijinului economic într-o lume cu încălzire. La 1,5C, banii ar merge mai departe în reconstruirea națiunilor decât la 2C. „Eficacitatea adaptării scade odată cu creșterea încălzirii globale”, a spus Diongue-Niang.

Sursa: The Guardian

Un articol de Arina Delcea