Ce mai poți cumpăra cu 100 de lei în 2026. Coșul de bază a ajuns la limită

O sumă banală, dar care spune tot mai mult despre nivelul de trai. Astăzi, în România, cu 100 de lei abia reușești să umpli un coș de bază – strictul necesar pentru câteva zile.

Am făcut un calcul concret, cu produse esențiale. În 2026, un coș minim arată așa: pâine, lapte, ouă, cartofi, carne de pui, ulei, zahăr, fructe și legume. Totalul ajunge chiar la limita bugetului – 100 de lei.

Același coș, cu aceleași produse, costa anul trecut aproximativ 83 de lei. Diferența este clară: +17 lei într-un singur an, adică o scădere a puterii de cumpărare de aproape 20%.

Cele mai mari scumpiri s-au văzut la alimentele de bază: laptele, ouăle și carnea, afectate de creșterea costurilor de producție și energie. Legumele și fructele au fost influențate de importuri și de sezonalitate.

De fapt, acest salt vine după o perioadă deja dificilă.

În 2022, inflația a depășit 13%, iar valul de scumpiri s-a propagat în lanț – de la energie, la transport și, în final, la raft. Inflația a continuat să macine puterea de cumpărare și în 2023, 2024 și 2025, iar efectele se resimt și astăzi.

Pe termen lung, însă, imaginea este diferită. În anii ’90, românii nu aveau problema unui coș de 100 de lei, ci a faptului că banii își pierdeau valoarea de la o lună la alta. Inflația uriașă făcea imposibil orice plan.

După 2000 și, mai ales, după aderarea la Uniunea Europeană, veniturile au crescut constant, iar puterea de cumpărare s-a îmbunătățit vizibil. Practic, românii își permit astăzi mai mult decât acum 20 de ani.

Dar ultimii ani au schimbat din nou regulile: pandemia, criza energetică și războiul din Ucraina au adus un nou val de scumpiri. În unele perioade, prețurile au crescut mai repede decât salariile.

Concluzia se vede cel mai simplu în coșul zilnic: dacă anul trecut 100 de lei îți mai lăsau rest, astăzi abia îți ajung. Puterea de cumpărare nu scade dramatic ca în anii ’90, dar devine tot mai fragilă.

Iar întrebarea rămâne deschisă pentru fiecare român: nu cât câștigăm, ci cât mai putem cumpăra, de fapt, cu banii din buzunar.