Ce evenimente importante s-au petrecut, în istorie, pe data de 17 aprilie

În anul 1647 moare marele nostru cronicar, Grigore Ureche, un boier școlit în Polonia care relatează despre vremile mai mult sau mai puțin tulburi ale descălecatului, cum se numea în epocă apariția “Țărâii Moldovei”.

Om cu verb și spectaculos, el e autorul celebrei sintagme, “De la Rîm ne tragem”. Într-o țară slavofonă, el însuși slavofil, remarca latinitatea limbii noastre. Letopisețul lui a fost semnificativ adăugit de diverși domni, inclusiv de talentatul Miron Costin, a cărui narațiune o putem remarca în opera lui Ureche. A fost pe rând spătar, adică militar care purta sabia și buzduganul domnitorului și logofăt, ceea ce se traduce în principiu prin parlamentar, șeful Divanului, adică al senatului domnesc. Lectura scrierilor lui, pentru cei ce au gust pentru limba română veche, e fascinantă. Româna, remarca el,  vine „de la rîmleni, ce le zicem latini: pîne, ei zic panis; carne, ei zic caro; găina, ei zic galina; muiarea, mulier; femeia, femina; părinte, pater; al nostru, noster și alte multe din limba lătinească, că de ne-am socoti pre amănuntu, toate cuvintele le-am înțălege”. Poate nu chiar toate, dar, în mare, avea dreptate.

În 2014 moare scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez. La un moment dat a luat premiul Nobel. E posibil ca în acel moment Alfred Nobel să fi fost mândru post-mortem că un scriitor ca Marquez a primit premiul care îi purta numele. Cartea lui, „Un veac de singurătate”, în mod uzual se numește capodoperă. Ea nu începe și nici nu se termină. Un scurt pasaj citim: „Din motive indescifrabile, unul dintre personaje, o doamnă pe nume Amaranta Ursula decide să-i coasa lințoliul mortuar rivalei ei, Rebeca. Numai ca Amaranta urma să moara înaintea Rebecăi. Și într-o dimineața stând pe verandă, lângă ea apare o femeie blondă cu ochi albaștri, care cosea cot la cot cu ea. Era , zice scriitorul, Moartea. Amaranta a înțeles mesajul. Iar moartea, mai zice Marques era atât de reală și de umană încât a rugat-o pe Amaranta s-o ajute să bage ața în ac. Moartea nu știa să bage ața în ac! Atunci, cum să-ți mai fie frică?”.