Ce a învățat Mourinho de la tatăl său: ”N-o să mă vedeți în vestiar după un meci lovind ușile cu piciorul. La pauză da, la final nu”

José Mourinho, antrenorul echipei Benfica Lisabona, a fost invitat la emisiunea Jogo de Palavra de la Radio Renascença, într-o ediție dedicată Zilei Tatălui, în cadrul căreia Mourinho și-a amintit de tatăl său, Mourinho Félix, antrenor și portar care și-a desfășurat cariera la Vitória de Setúbal și la Belenenses.

Mourinho a vorbit, într-o conversație lungă, intimă și emoționantă preluată de presa portugheză, despre diverse momente marcante ale relației cu tatăl său, precum și despre emoția și pasiunea care l-au format.

„M-am născut acasă, așa cum se întâmpla pe vremea aceea. Tatăl meu era plecat cu echipa și a decis să-și întrerupă stagiul [la V. Setúbal] pentru a mă vedea, după ce m-am născut. Doar că nu a venit singur, ci împreună cu întreaga echipă. Echipa a invadat casa noastră ca să mă vadă, apoi au plecat, aveau meci împotriva Sporting și au terminat la egalitate, 0-0”, și-a amintit ”The Special One”.

Cu bunica, la meciuri

Mourinho povestește că era discret la meciuri și își amintește de o companie specială: „În tribune nu mă manifestam. Când mingea se apropia de careu, începeam să mă rog. Apoi mă relaxam când faza se termina. Dar nu sărbătoream golurile sau paradele. Stăteam liniștit lângă bunica mea maternă. Insistam să merg la toate meciurile, iar bunica mea mă însoțea. Pe atunci se făcea cantonament la fiecare meci, îmi amintesc că mergeam să-mi vizitez tatăl la unele dintre ele, într-un hotel din zona Estoril. În ziua meciului mergeam cu bunica mea cu autobuzul de la Setúbal până la Alcântara, luam autobuzul spre Restelo, iar după meci ne întorceam cu tatăl meu. Meciuri în deplasare, de multe ori.”

Pasiunea și entuziasmul pe care le poartă în suflet și astăzi au început să se remarce foarte devreme la José Mourinho, scrie A Bola.

„Ca să înțelegeți puțin «boala» mea: când am dat examenul de clasa a IV-a și m-au întrebat ce cadou îmi doresc, am spus că vreau să vizitez toate stadioanele din prima ligă. Ne-am urcat în mașină la Setúbal și am mers la toate stadioanele pe care nu le cunoșteam la acea vreme… eu eram bolnav, iar tata îmi alimenta pasiunea.”

Antrenorul a vorbit despre un aspect pe care îl trăiește în prezent la Benfica și pe care îl consideră întotdeauna important:

„Glumesc mult cu copiii care intră pe teren pentru prima dată. Le spun mereu că prima dată nu se uită, iar copiii nu uită cine a fost antrenorul care i-a scos pe teren pentru prima dată.”

Chiar dacă nu a fost un jucător, ci „un proiect de jucător”, cariera sa de antrenor este lungă și plină de succese, iar Mourinho nu a lăsat niciun detaliu la voia întâmplării.

„Am toate antrenamentele pe care le-am organizat, de la prima zi și până astăzi, acum deja digitalizate, dar și în format scris. Lucruri legate de parcursul meu profesional – am făcut multe lucruri, am lucrat cu o mulțime de oameni.”

”Și care a fost principala trăsătură pe care ai moștenit-o de la tatăl tău, în calitate de antrenor?”, a fost întrebat Jose Mourinho.

”Natura umană. Calmul, controlul emoțiilor la cel mai înalt nivel. Un lucru pe care l-am preluat de la el și nu-l abandonez este faptul că după meciuri nu este momentul potrivit pentru a vorbi cu jucătorii, fie că este vorba de emoții negative sau pozitive. Este foarte rar să mă vedeți exultând după un meci, la fel cum este foarte dificil să mă vedeți în vestiar după un meci lovind ușile cu piciorul. La pauză da, la final nu. La pauză mai e ceva de făcut. Asta am preluat de la el. Sinceritatea, am înțeles de timpuriu că este un lucru pe care jucătorii îl apreciază foarte mult. Chestia aia de tată blând și tiran, dar la momentul potrivit. Sinceritatea mai presus de toate. Apoi, în limitele deceniilor trecute, era un antrenor extrem de organizat.”

În încheiere, un sfat al lui Mourinho Félix pe care Jose nu-l va uita niciodată:

„Tatăl meu, pe parcursul carierei mele, când și-a dat seama că aveam potențialul necesar pentru a avansa, cred că a adoptat mai degrabă rolul de spectator și mi-a încredințat responsabilitatea. Îmi dădea puține sfaturi, dar obiective, și a fost un moment anume când eram la Barcelona și am fost invitat să antrenez. Este primul club care m-a invitat să fiu antrenor principal. Am avut acel impuls, iar tatăl meu mi-a spus: «Fii cu capul pe umeri». Și mi-a mai spus: „azi e Braga, mâine e Guimaraes, Belenenses, Maritimo… unul dintre ele va fi primul. Dar la Barça, ca antrenor secund, să crești, să lucrezi cu oamenii aceia de nivel înalt… fii cu capul pe umeri, va veni și rândul tău.”