Acestea sunt „Trenurile Invincibilității” ale Ucrainei, concepute pentru a menține moralul populației și a oferi un minim de confort, într-un context în care o iarnă aspră coincide cu intensificarea atacurilor rusești.
Într-unul dintre vagoane, Alina stă și își privește fiul bebeluș, Taras, jucându-se cu jucării oferite de organizații caritabile internaționale care sprijină organizarea acestui serviciu.
„Este iarnă și e foarte frig afară”, spune Alina — o afirmație care abia descrie realitatea. Din cauza vântului rece, temperaturile din Kiev au coborât săptămâna aceasta până la -19°C.
„Locuiesc într-o clădire nouă, la etajul 17, dar nu avem lift, nu avem electricitate și nu avem apă”, povestește ea. În timp ce Taras se joacă, Alina spune că trenul este și un loc relativ sigur și confortabil pentru ca fiica ei să se întâlnească cu prietenii.
Este, totodată, o distragere binevenită pentru Alina, al cărei soț lucrează toată ziua într-o fabrică. La un moment dat însă, ea începe să se bâlbâie și să plângă în timp ce vorbește despre tatăl ei, în vârstă de 54 de ani, care a fost ucis pe front în urmă cu doi ani, într-o ofensivă de vară, în apropiere de Bahmut.
După ce își recapătă calmul, Alina spune că se va întoarce cu siguranță aici și apreciază ușurarea pe care o oferă trenul, în contextul vremii extreme și al atacurilor rusești nocturne.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a acuzat Rusia că exploatează în mod deliberat iarna grea pentru a viza centrale electrice, instalații de stocare a energiei și alte infrastructuri critice.
Primarul Kievului, Vitali Klitschko, a sugerat, într-o declarație controversată, că locuitorii care pot ar trebui să părăsească temporar orașul, pentru a reduce presiunea asupra resurselor critice.
Comentariul a fost rapid exploatat de Rusia drept un semn de resemnare și defetism.
Cu toate acestea, în pofida dificultăților evidente, majoritatea locuitorilor Kievului rămân stoici și pregătiți să îndure.
Pentru Yulia Mykhailiuk, Ihor Honcharuk și fiul lor de un an, Markiian, asta înseamnă să încălzească cărămizi pe o sobă pe gaz, în încercarea de a ridica temperatura din micul lor apartament.
Locuința, situată într-un bloc vechi din epoca sovietică, pe malul estic al râului Nipru, este una temporară, după ce casa lor a fost parțial avariată într-un atac rusesc din august anul trecut.
„Astăzi am avut curent electric vreo patru minute”, spune Ihor. „Toate stațiile noastre de încărcare și bateriile externe sunt complet descărcate.”
„Pentru prima dată după mult timp, avem o iarnă adevărată în Ucraina”, spune Yulia, cu o ironie amară. „La temperaturi între -12 și -16 grade și fără încălzire, apartamentul se răcește foarte repede.”
Bateriile de mare capacitate pe care cuplul le-a cumpărat, la fel ca mulți alți locuitori ai orașului, pentru a le încărca atunci când revine curentul, sunt inutile pentru aparatele de încălzire, deoarece se descarcă foarte rapid.
Deocamdată, singura soluție este îmbrăcarea copilului în mai multe straturi de haine. Yulia spune că în weekend vor ține cont de apelul primarului Klitschko și se vor muta temporar la părinții ei, în afara orașului, precizând însă că este o decizie luată de familie, nu din cauza presiunilor autorităților.
Criza energetică nu este singurul motiv al mutării. Chiar vizavi de locuința lor temporară, un recent atac cu dronă rusească a lovit un bloc de apartamente, avariind grav mai multe locuințe.
Totul este înghețat, iar reparațiile cablurilor și rețelelor sunt de două până la patru ori mai complicate
Problemele Kievului sunt amplificate de numărul mare de atacuri aeriene rusești asupra zonelor rezidențiale și infrastructurii critice. Într-un oraș cu peste trei milioane de locuitori, penele de curent afectează un număr uriaș de oameni.
Cele mai recente atacuri asupra instalațiilor energetice din capitală și din alte orașe mari au avut un efect cumulativ mult mai grav decât cele anterioare.
Primarul Klitschko a declarat că atacurile de luni noapte au provocat cea mai gravă pană de curent de până acum, iar marți peste 500 de clădiri rezidențiale erau încă fără electricitate.
„Comparativ cu toate iernile anterioare, situația actuală este cea mai gravă”, a declarat Olena Pavlenko, președinta grupului de experți DiXi Group, pentru publicația Kyiv Independent.
„De fiecare dată, recuperarea este mai dificilă. Totul este înghețat, iar reparațiile cablurilor și rețelelor sunt de două până la patru ori mai complicate.”
Inginerii companiilor private de energie și ai autorităților municipale lucrează non-stop pentru a repara centralele și instalațiile afectate de atacurile rusești.
Într-o altă dimineață extrem de rece, ingineri curajoși au fost văzuți folosind excavatoare mecanice și lucrând cu mâinile goale pentru a localiza și repara cablurile electrice avariate care alimentează blocuri-turn de pe malul estic al râului.
Autoritățile le-au cerut în repetate rânduri locuitorilor și companiilor să evite folosirea aparatelor cu consum mare de energie, deoarece, atunci când alimentarea revine, creșterea bruscă a cererii poate duce la colapsul sistemului — ceea ce explică și cablurile avariate observate.
Inginerul responsabil recunoaște însă că soluțiile sunt temporare.
„Va dura ani de zile. În acest moment, lucrăm literalmente în regim de urgență”, spune Andrii Sobko, din cadrul echipei de reparații DTEK Grids. „Echipamentele funcționează la limita critică, doar pentru ca locuitorii să aibă măcar lumină.”
Pe măsură ce războiul se prelungește, este greu să găsești pe cineva în Ucraina care să nu fi fost afectat direct.
Stanislav, sau „Stas”, un băiat de 11 ani, a venit și el în ”Trenul Invincibilității” pentru a se încălzi, a se întâlni cu prietenii și a-și încărca telefonul. Spune că în casa lui este foarte frig și că recent familia a rămas fără curent timp de 36 de ore.
Își amintește clar ziua începerii războiului, acum aproape patru ani, când a văzut pe cer „o sferă strălucitoare” în timp ce Rusia lansa primele atacuri.
Astăzi, amenințarea dronelor rusești îl ține treaz noaptea.
„Când aud ceva zburând, mă sperii foarte tare, pentru că nu știi dacă va exploda acum sau va zbura mai departe și vei supraviețui.”
Stând pe patul superior al vagonului, alături de un prieten, Stas vorbește deschis despre impactul războiului asupra generației sale.
„Uit cum era înainte de război, nu-mi mai amintesc acele vremuri. Viața e grea”, spune el, cu un zâmbet larg și o atitudine surprinzător de veselă.
În tren se află oameni de toate vârstele, care caută căldură, confort sau companie. O conversație cu o femeie în vârstă, care spune că disconfortul ei nu se compară cu suferința soldaților de pe front, este întreruptă brusc de sunetul ascuțit al unei alerte aeriene, care răsună pe telefoanele tuturor.
Conductorul le cere pasagerilor să coboare din tren și îi îndrumă către un adăpost aflat la aproximativ un kilometru distanță. Cei mai mulți se întorc acasă, în frig și beznă, însă toți — inclusiv Stas și Alina — spun că se vor întoarce a doua zi.
Locuitorii Kievului continuă să dea dovadă de curaj.
Această iarnă extrem de rece, chiar și după standardele ucrainene, va mai dura doar câteva luni, iar criza energetică se va mai atenua.
Ceea ce îi îngrijorează cel mai mult pe oameni este faptul că, în ciuda unui optimism moderat de la sfârșitul anului trecut, sfârșitul războiului și al pierderilor de vieți omenești nu se întrezărește încă.
Urmărește-ne pe Google News
