Astronomii au observat o stea pitică albă care generează o undă de șoc neobișnuită, plină de culoare

Astronomii au observat o stea pitică albă, aflată la 730 de ani lumină de Soare, care generează o undă de șoc neobișnuită, plină de culoare în cursul deplasării sale prin spațiu, făcându-i pe cercetători să caute explicații pentru acest fenomen, transmite Reuters.

Piticele albe sunt stele foarte compacte, aflate în ultima fază a vieții stelare. Asemenea stele nu au o masă suficientă pentru a genera în nucleu temperaturile necesare fuziunii nucleare. Înainte de a deveni pitice albe, stelele de masă medie trec prin faza de gigantă roșie, perioadă în care straturile exterioare se desprind și formează nebuloase planetare. Prin absența fuziunii nucleare, materia stelară colapsează așa încât densitatea sa devine foarte mare, iar o pitică albă care are masa Soarelui ajunge de aproximativ volumul Pământului.

Întrucât în această fază steaua nu mai are nicio sursă de energie, ea va continua să radieze termic până la răcirea totală și transformarea sa într-o pitică neagră. Acest proces este foarte lent. La vârsta actuală a Universului chiar și cele mai vechi pitice albe încă au temperaturi de câteva mii de grade.

Această pitică albă cu un nivel ridicat de magnetizare este legată gravitațional de o altă stea, formând un sistem binar. Pitica albă preia gaze fierbinți de la steaua companion, aflată la o distanță relativ mică. Acest sistem stelar binar se află în Calea Lactee la aproximativ 730 de ani lumină de Soare, în constelația Auriga (Vizitiul).

Un an lumină este distanța pe care lumina o străbate în interval de un an – aproximativ 9,5 trilioane de kilometri.

Unda de șoc în formă de arc generată de pitica albă a fost observată prin intermediul telescopului VLT (Very Large Telescope) din cadrul Observatorului European Austral. Această undă de șoc strălucește în diferite culori, după cum se vede într-o fotografie dată publicității de astronomi. Strălucirea este produsă de particulele de praf și gaze cosmice ce provin de la pitica albă și se ciocnesc cu gazele din mediul interstelar.

‘‘O undă de șoc se creează atunci când un material care se mișcă rapid lovește gazul din jur, comprimându-l și încălzindu-l brusc. Un arc de șoc este frontul curbat de șoc care se formează atunci când un obiect se mișcă rapid prin spațiu, similar cu valul din fața unei bărci care se deplasează prin apă”, a declarat astrofizicianul Simone Scaringi de la Universitatea Durham din Anglia, co-autoare principală a studiului publicat luni în revista Nature Astronomy.

”Culorile provin de la gazul interstelar care este încălzit și excitat de șoc. Diferite elemente chimice strălucesc în culori specifice atunci când se întâmplă acest lucru’‘, a adăugat ea.

În această undă de șoc, o nuanță roșie reprezenta hidrogenul, verdele reprezenta azotul, iar albastrul reprezenta oxigenul care se află în spațiul interstelar.

Au mai fost observate stele pitice albe generând unde de șoc. Dar toate acestea erau înconjurate de discuri de gaz sifonate de la un partener binar. Deși această pitică albă sifonează gaz de la companionul său, îi lipsește un astfel de disc și eliberează gaz în spațiu din motive necunoscute.

‘‘Există o mulțime de pitice albe, deoarece acestea sunt cele mai comune puncte finale ale evoluției stelare”, conform lui Scaringi. De asemenea, Soarele pare destinat să-și încheie existența ca pitică albă, peste miliarde de ani.

Această pitică albă are o masă comparabilă cu cea a Soarelui conținută într-un corp puțin mai mare decât Pământul. Companionul său binar este un tip de stea cu masă mică numită pitică roșie, care are aproximativ o zecime din masa Soarelui și este de mii de ori mai puțin luminoasă. Orbitează în jurul piticei albe la fiecare 80 de minute, cele două fiind extrem de apropiate una de cealaltă – aproximativ distanța dintre Lună și Pământ.

Forța gravitațională a piticei albe ”trage gaz de pe pitica roșie”. Acest material sifonat este tras în pitica albă de-a lungul câmpului său magnetic puternic, aterizând în cele din urmă la polii săi magnetici. Deși acest proces eliberează energie și radiații, nu poate explica fluxul de material necesar pentru a produce unda de șoc observată, a spus Scaringi.

”Fiecare mecanism cu gaz în flux pe care l-am luat în considerare nu explică observația noastră și rămânem în continuare nedumeriți de acest sistem, motiv pentru care acest rezultat este atât de interesant și incitant”, a spus Scaringi.

‘‘Forma și lungimea structurii (undei de șoc) arată că acest proces a fost în desfășurare timp de cel puțin aproximativ 1.000 de ani, ceea ce îl face mai degrabă un eveniment de lungă durată decât unul unic”, a adăugat Scaringi.

Cercetătorii au remarcat estetica undei de șoc colorate. ”Dincolo de știință, este o amintire izbitoare că spațiul nu este gol sau static așa cum ni l-am putea imagina naiv: este dinamic și modelat de mișcare și energie”, a mai spus Scaringi.

Sursa: Agerpres