Astăzi se împlinesc 119 ani de la primul zbor al lui Traian Vuia: momentul care a revoluționat aviația

La data de 18 martie 1906, pe un câmp din apropierea localității Montesson, lângă Paris, avea să se înregistreze un moment marcant pentru întreaga istorie a aviației: primul zbor autopropulsat al unui aparat mai greu decât aerul, realizat de inventatorul român Traian Vuia. Deși această premieră avea să fie ulterior revendicată și de alți pionieri ai zborului, realizarea lui Vuia rămâne un reper incontestabil al începuturilor aviației mondiale.

• Născut la 17 august 1872, în satul Surducul Mic (județul Timiș), care astăzi îi poartă numele – Traian Vuia –, micul bănățean a manifestat încă din adolescență o pasiune aparte pentru științele exacte și mecanică. După terminarea școlii primare la Făget și a liceului la Lugoj, Vuia a plecat la Budapesta, unde s-a înscris la Universitatea Politehnică și, ulterior, la Facultatea de Drept. Deși nu și-a putut finaliza studiile tehnice din lipsă de fonduri, a obținut în 1901 titlul de doctor în științe juridice. Dar marele său vis a rămas zborul, astfel că a continuat, pe cont propriu, să facă diverse schițe și calcule în vederea construirii unei mașini de zbor.

Pus în fața reticenței mediului științific francez, care respingea ideea că aparatele mai grele decât aerul pot să zboare, Traian Vuia nu s-a descurajat. Cu sprijin financiar din partea familiei și al câtorva prieteni, el a realizat primul aparat numit „Vuia I”, testat pentru întâia dată la sfârșitul anului 1905. În ziua de 18 martie 1906, după o accelerație pe o distanță de aproximativ 50 de metri, aparatul s-a ridicat la circa un metru deasupra solului, parcurgând 12 metri în aer, apoi a revenit pe pământ. Evenimentul a avut loc pe câmpul de la Montesson, lângă Paris, și a demonstrat în premieră că un avion poate decola folosind doar mijloacele proprii (motor, elice, tren de aterizare), fără niciun suport exterior (catapultă, cablu de lansare sau remorcare).

După succesul zborului din martie 1906, Vuia a continuat să îmbunătățească aparatul. A creat modele perfecționate – „Vuia I bis” și apoi „Vuia II” –, dotate cu aripi pliabile și motoare mai puternice. A participat la primul Salon aeronautic de la Paris, unde a expus una dintre aceste versiuni modernizate. Inventatorul român și-a extins cercetările către alte zone ale aeronauticii, construind, alături de colaboratori precum Victor Tatin și Marcel Yvonneau, primele sale elicoptere (în 1918 și 1922). De asemenea, și-a adus contribuția la dezvoltarea unor generatoare de abur cu ardere internă și catalitică, fundamentale pentru tehnologiile folosite ulterior în centralele termice.

Zborul său scurt, dar decisiv de la Montesson, rămâne simbolul unei noi ere în istoria aviației: era în care oamenii au putut visa și reuși să se înalțe, prin forțe proprii, către cer. Așa cum declara și Vuia însuși, nu gloria personală era cea care îl motiva, ci încrederea neclintită în puterea geniului uman de a depăși orice barieră tehnică.

Povestea lui Traian Vuia reprezintă istoria unui om care a refuzat să se lase învins de prejudecăți și obstacole materiale. El a lăsat în urmă o serie de inovații ce au pus bazele aviaticii moderne, precum formula monoplană, incidența variabilă a aripilor în timpul zborului și elica unică, tractivă. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 1946, iar patru ani mai târziu, la 3 septembrie 1950, s-a stins din viață la București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.