Arctica s-a confruntat cu cel mai călduros an din istoria înregistrărilor meteorologice

Arctica s-a confruntat cu cel mai călduros an din istoria înregistrărilor meteorologice, potrivit unui raport publicat marți de Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) din Statele Unite, care prezintă un tablou alarmant al acestei regiuni, expusă în mod deosebit la efectele schimbărilor climatice, informează AFP.

Între octombrie 2024 și septembrie 2025, temperaturile au fost cu 1,6°C mai mari decât media înregistrată între 1991 și 2020, potrivit raportului anual întocmit de NOAA pentru Arctica, bazat pe date ce datează începând din anul 1900.

Tom Ballinger, cercetător la Universitatea Alaska și coautor al studiului, a declarat că este ‘alarmant’ să se constate o astfel de încălzire într-o perioadă atât de scurtă și a spus că această tendință este ‘aparent fără precedent în perioada recentă și poate chiar de câteva mii de ani încoace’.

Anul analizat de NOAA include cea mai călduroasă toamnă din istoria înregistrărilor, a doua iarnă în topul celor mai călduroase ierni și a treia vară în clasamentul celor mai călduroase veri înregistrate în Arctica începând din 1900.

Această regiune în care se află și Polul Nord este afectată de un fenomen denumit ‘amplificare’, care o determină să se încălzească mai repede decât zonele aflate la latitudini medii. Acest mecanism se datorează mai multor factori, precum scăderea acoperirii cu zăpadă și a suprafeței banchizei.

Topirea banchizei

În martie 2025 a fost înregistrat un recul inedit al banchizei din Arctica, cu un maxim al suprafeței sale ajuns la cel mai scăzut nivel măsurat de la începutul monitorizării din satelit.

Cercetătorii de la National Snow and Ice Data Center (NSIDC) au estimat că banchiza Arcticii a ajuns la mărimea sa maximă din 2025 pe 22 martie, cu o suprafață evaluată la 14,33 milioane de kilometri pătrați, reprezentând cea mai mică valoare măsurată în peste patru decenii de monitorizare satelitară.

În fiecare iarnă, banchiza – gheață formată prin înghețarea apei de mare – reintră în drepturi în jurul Polului Nord și se extinde apoi, pentru a-și atinge suprafața maximă în luna martie.

Însă din cauza schimbărilor climatice de natură antropică, gheața întâmpină tot mai multe dificultăți în a se forma din nou.

Acest lucru înseamnă ‘o problemă imediată pentru urșii polari, focile și morsele de acolo, care folosesc gheața ca o platformă pentru a se deplasa, a vâna sau a se înmulți’, a explica Walt Meier, coautor al raportului NSIDC.

Deși topirea banchizei nu duce în mod direct la creșterea nivelului oceanelor, spre deosebire de topirea gheții situate pe uscat (calote glaciare, ghețari), ea provoacă numeroase consecințe climatice, care amenință multe ecosisteme.

Iar această topire accentuează, de asemenea, schimbările climatice, întrucât prin scăderea suprafeței sale, banchiza albă descoperă astfel oceanul, care, fiind mai închis la culoare decât gheața, reflectă mai puțin razele solare și absoarbe mai multă energie.

Valuri de frig

Deoarece Arctica se încălzește mai repede decât restul planetei noastre, acest lucru duce la scăderea diferențelor de temperatură care ajută la păstrarea aerului rece în apropierea polilor, permițând frigului glacial să se răspândească mai frecvent la latitudini mai joase, potrivit unor studii.

Precipitațiile din regiune au înregistrat, de asemenea, un nou record în perioada octombrie 2024 – septembrie 2025, cunoscută totodată sub denumirea de ‘anul apei’ și inclusă în topul 5 al anilor cu cele mai multe ploi de după 1950.

Aceste temperaturi mai calde și o vreme mai umedă duc totodată la înverzirea tundrei, un mediu ecologic alcătuit dintr-o vegetație joasă și din permafrost, un sol congelat care conține dublul cantității de CO2 din atmosferă și triplul celei care a fost emisă de activitățile umane începând cu anul 1850.

În 2025, media înverzirii maximale a tundrei circumpolare a fost a treia în topul celor mai ridicate din ultimii 26 de ani de înregistrări satelitare.

Dezghețarea permafrostului – denumit și pergelisol – eliberează fier în ocean și este responsabilă în special de fenomenul ‘râurilor ruginite’.

Potrivit noului raport, peste 200 de cursuri de apă au fost identificate ca fiind decolorate sau portocalii, semn al degradării calității apei, contribuind în special la pierderea biodiversității acvatice.