Andrei Pleșu, la Festivalul Săptămâna Haferland: Constantin Noica mi-a spus că n-o să pot face filosofie profesionist dacă nu știu greaca veche și germana. Și atunci am început să învăț nemțește

Haferland sau Țara Ovăzului este regiunea cuprinsă între Brașov și Sighișoara cu satele Archita, Cloașterf, Saschiz, Roadeș, Bunești, Rupea, Homorod, Criț, Meșendorf și Viscri, unde localnicii obișnuiau să cultive cu precădere ovăzul, din cauza climatului mai aspru. De-a lungul anilor, aceste sate săsești au dobândit un farmec aparte.

Michael Schmidt povestește  cum a apărut ideea acestui festival: „A fost o idee spontană, neprogramată. Am venit din București la Viscri, unde Peter Maffay își amenaja o casă nou cumpărată, în 2012, în vară.  Avea un caiet mare în față în care-și făcea termenele, concertele, își programa, avea agenda pe următorul an, 2013, și îmi spune: Michael, te invit acum deja la Roadeș, unde începuse să investească cu fundația sa, Tabaluga, pentru un scop nobil, să creeze condiții mai bune copiilor care erau dezavantajați și nu-și puteau permite vacanțe. În clipa aia, după ce mi-a spus că face porțile deschise în data de 6 august 2013, am spus: Peter, cum ar fi dacă noi ne-am  uni forțele, vorbim și cu Caroline Fernolend și poate și cu late fundații din zona asta și facem pentru toată zona o săptămână culturală. Atunci încă nu-i dădusem numele – și așa s-a născut ideea să facem această săptămână culturală Haferland – Țara Ovăzului.”

În mijlocul naturii din inima Transilvaniei, scriitorul Andrei Pleșu vorbește despre diferența dintre natură și grădini, subiect care apare și în cartea sa, „Pitoresc și melancolie”: „Natura este spontană, neorganizată, vie, în vreme ce grădinile sunt un artificiu. Sunt ceva pe care noi îl facem imitând natura. E bine că o facem și e rău că dispar uneori grădinile din orașele noastre, din ambianța noastră. Dar trebuie să fim conștienți că natura este o energie vie, aș spune o dihanie, în vreme ce grădina este un construct, este o drăgălășenie. De altfel, în tradiția grădinilor, ele aveau sensul ca atunci când, în Anglia, de pildă, se plimbau un grup de prieteni prin natură, se crea un episod de grădină ca ei să facă ‘Aaaa’! să aibă un moment de mirare, o descoperire, o revelație. Prin urmare, e bine că există grădini, dar cu condiția să nu uităm că natura e altceva.”

Scriitorul explică modul în care a început relația sa cu această zonă, lingvistic și cultural: „Am început cu un argument de cultură, pentru că la o vârstă foarte fragedă l-am întâlnit pe domnul Constantin Noica și, când i-am spus că vreau să mă ocup de filosofie, mi-a spus prompt: ‘Atenție, n-o să reușești să faci filosofie profesionist dacă nu știi greaca veche și germana.’ Și atunci am început să învăț nemțește, de frică să nu ratez profesiunea spre care tindeam. A urmat o serie întreagă de eforturi sprijinite de instituții germane. Noi nu trebuie să uităm că Germania are instituții care se ocupă în mod special cu formarea culturală a unor oameni care nu sunt din Germania neapărat. E vorba de Fundația Alexander von Humboldt, e vorba de Goethe Institut, e vorba de DAAD (Deutscher Akademischer Austauschdienst) e vorba de foarte multe instituții și fundații prin care au trecut nenumărați specialiști sau specialiști în devenire din mai multe țări. Și din România. Noi nu trebuie să uităm: marii noștri fondatori, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Titu Maiorescu, Vasile Pîrvan, Mihail Kogălniceanu – toți aceștia și mulți alții s-au format prin studii germane. Nu trebuie să uităm că dacă există un patrimoniu urban modern în România, trebuie să ne fie clar că el e una din contribuțiile esențiale ale comunității germane din România. De asta anumite orașe din Ardeal se cheamă, pe lângă numele românesc, Klausenburg (Cluj Napoca, n.r), Kronstadt (Brașov, n.r), Hermannstadt (Sibiu, n.r). Acest patrimoniu, noi trebuie să ne grăbim să-l întreținem, să-l restaurăm, și cred că Forumul Româno-German la care s-a gândit Michael Schmidt ar avea printre rolurile lui și acest rol.”

Andrei Pleșu subliniază diversitatea comunităților etnice: „Comunitatea săsească este diversă. Noi avem obiceiul să spunem ‘Românii sunt așa, sașii sunt așa’. Lucrurile sunt mai complicate. Ăsta e farmecul fiecărei comunități etnice. Un conducător de stat a apus aici că nu trebuie amestecate etniile. Ele sunt amestecate și slavă Domnului că sunt, pentru că dacă n-ar fi, am asista la un fel de gospodărie colectivă plicticoasă de oameni care nu știu ce-i aia autonomie, personalitate, diferență. Ovăzul e dintre plantele foarte diversificate. Nu toți sașii sunt la fel, după cum nu tot ovăzul este la fel.”

Veronica Schmidt vorbește despre readucerea la viață a caselor sașilor și spune că a început cu readucerea la viață a casei părintești a soțului ei, Michael Schmidt: „Pentru că bărbatul pune temelia, cărămida casei, dar femeia este sufletul casei, am încercat să readuc la viață în primul rând casa părintească a lui Michael, așa cum o ținea el minte și părinții lui, și mi se părea că e un exemplu pentru copiii noștri că nu abandonăm casa în care ne-am născut și trebuie să iubim locul în care ne-am născut.”

Caroline Fernolend, din satul Viscri, povestește despre decizia de a rămâne aici atunci când toți sașii plecau: „Am decis cu soțul meu să nu plecăm, atunci când majoritatea sașilor din Viscri au plecat. Am simțit că aici ne este locul unde atâtea generații din strămoșii mei au încercat să contribuie la construirea, la bunăstarea acestui loc și și-au pus amprenta și am spus că e datoria noastră să încercăm cel puțin să le păstrăm aceste lucruri, patrimoniul construit, dar nu numai, material, imaterial – pentru generațiile viitoare, fiindcă, dacă strămoșii nu făceau acest lucru, noi nu aveam astăzi ceea ce avem.”

A X-a ediție a Festivalului Săptămâna Haferland a debutat în satul Archita, cu un concert de muzică de fanfară

Ediţia aniversară a Festivalului Săptămâna Haferland a fost deschisă vineri, în satul Archita, comuna Vânători din judeţul Mureş, cu un concert extraordinar de muzică de fanfară.

Deschiderea oficială a avut loc pe esplanada Bisericii fortificate din Archiva cu cuvântul de bun venit al organizatorilor şi o scurtă prezentare a vieţii săseşti din Archita, împărtăşită de preotul Johannes Halmen.

„Este a zecea oară de când am început să sărbătorim în această zonă a ovăzului – Haferland. Ideea principală a fost exact acum zece ani de zile când am venit în Viscri să-l vizitez pe Peter Mafay şi el m-a invitat la porţile deschise. Exact în clipa aceea s-a născut ideea să facem ceva împreună, să ne unim forţele cu Eminescu Trust, cu Fundaţia Tabaluga şi fundaţia mea. Şi aşa s-a născut ideea acestei sărbători, acestei întâlniri, şi a crescut organic, în zece ani de zile. Dovada este că am reuşit să facem în fiecare an o altă temă unde populaţia majoritară să înveţe sau să cunoască obiceiurile şi tradiţiile saşilor care cândva au fost în majoritate în aceste sate. Sper să avem şi un jubileu de douăzeci de ani la care să ajungem. În fiecare an învăţăm ceva nou şi încercăm să ne perfecţionăm în fiecare an în organizarea acestui eveniment”, a declarat organizatorul evenimentului, Michael Schmidt.

Caroline Fernolend, preşedinta Fundaţiei Eminescu Trust, a afirmat că ediţia din acest an şi-a propus să fie dedicată şi viitorului, tinerilor: „Suntem la a zecea ediţie astăzi, o ediţie jubiliară. Cine s-ar fi gândit acum zece ani, la prima ediţie, că acest eveniment va creşte atât de mult şi va avea un ecou atât de mare în satele noastre unde desfăşurăm această săptămână culturală. În fiecare an, această săptămână culturală a avut un nume sau s-a dedicat unui lucru specific din această zonă – tradiţiilor, gastronomiei, meşteşugurilor, fiindcă noi, cu toţii, credem în viitorul acestei zone şi în viitorul nostru. Ne-am gândit ca această ediţie să fie dedicată viitorului, tinerilor cărora le vom preda într-o zi ştafeta. Încă nu o facem, dar ei vor fi cei care vor duce mai departe această tradiţie, ei sunt cei care păstrează patrimoniul nostru construit, material şi imaterial, ei sunt cărora o să le dăm la un moment dat responsabilitatea pentru aceste frumuseţi, pentru aceste lucruri pe care le-am moştenit şi noi de la strămoşii noştri. De aceea această ediţie este dedicată lor, copiilor, tinerilor care trăiesc în aceste sate ale noastre.”

Sărbătoarea a continuat în Archita cu un program artistic special din care nu au lipsit muzica, teatrul şi dansul, precum şi un workshop pentru copii în care aceştia erau învăţaţi să confecţioneze obiecte din marochinărie.

Tot în prima zi a Festivalului Săptămâna Haferland, satul Cloaşterf a găzduit  un concert de jazz, la Dominic Boutique, precum şi o prezentare de costume tradiţionale medievale, dar și balul săsesc susţinut de Trio Saxones.

Weekendul începe la Rodeş alături de elevii din proiectul educaţional After-School al Fundaţiei Tabaluga cu un program cultural, urmat de Ansamblul Junii Săceleni din Săcele, care va prezenta un program cu dansuri populare şi cântece folclorice.

Biserica fortificată din Buneşti găzduiește  un program cultural săsesc pregătit de comunitatea locală, din care nu  lipsesc muzica şi teatrul.

Festivalul cultural Săptămâna Haferland, ajuns la a X-a ediţie, se desfăşoară în perioada 29-31 iulie în zece sate din Ţara Ovăzului.