Analiză The New York Times: „America lui Trump”- Victoria revenirii la Casa Albă semnalează schimbarea Statelor Unite

În cadrul mitingului său de încheiere a campaniei, Kamala Harris l-a catalogat pe Donald J. Trump drept un om ieșit din comun care nu reprezintă America. „Nu asta suntem noi”, a declarat ea.

De fapt, se pare că ar putea să fie exact ceea ce este poporul american. Cel puțin cei mai mulți dintre americani, scrie jurnalistul și scriitorul Peter Baker, într-o analiză The New York Times.

Presupunerea că Trump reprezintă o anomalie care va fi în cele din urmă trimisă la cenușa istoriei a fost spălată marți seară de un curent roșu care a măturat statele aflate în bătălie – și a măturat înțelegerea Americii, așa cum a fost ea cultivată de mult timp de elita sa conducătoare din ambele partide.

Instituția politică nu-l mai poate considera pe Trump drept o întrerupere temporară a lungului marș al progresului, o întâmplare care s-a strecurat cumva la Casa Albă printr-o victorie ciudată, unică, în Colegiul Electoral, acum opt ani.

Odată cu victoria sa de revenire la președinție, dl Trump s-a impus ca o forță transformațională care remodelează Statele Unite după propria sa imagine.

Deși zeci de milioane de alegători au votat împotriva lui Donald Trump, acesta a exploatat sentimentul multor altora că țara pe care o cunoșteau se îndepărtează, fiind sub asediu din punct de vedere economic, cultural și demografic.

Pentru a contracara această situație, acei alegători au ratificat revenirea lui Donald Trump, dispus să răstoarne convențiile și să ia măsuri radicale, chiar dacă acestea ofensează sensibilitățile sau încalcă vechile standarde. Orice îndoieli legate de liderul lor ales au fost lăsate deoparte.

Ca urmare, pentru prima dată în istorie, americanii au ales ca președinte un condamnat. Ei au redat puterea unui lider care a încercat să anuleze o alegere anterioară, a cerut „desființarea” Constituției pentru a-și revendica funcția, a aspirat să fie dictator din prima zi și a promis să aplice „pedeapsa” împotriva adversarilor săi.

„America reală devine America lui Trump”, a declarat Timothy Naftali, istoric prezidențial la Universitatea Columbia.

Pentru aliații lui Trump, alegerile justifică argumentul său că Washingtonul nu mai este la curent, că America este o țară obosită de războaiele de peste mări, de imigrația excesivă și de corectitudinea politică „woke”.

„Președinția Trump vorbește despre profunzimea marginalizării resimțite de cei care cred că au fost prea mult timp în sălbăticia culturală și despre credința lor în singura persoană care a dat glas frustrării lor și în capacitatea sa de a-i centra în viața americană”, a declarat Melody C. Barnes, director executiv al Institutului Karsh pentru Democrație de la Universitatea din Virginia și fost consilier al președintelui Barack Obama.

În loc să fie descurajați de apelurile flagrante ale dlui Trump, bazate pe furie, pe criterii de rasă, sex, religie, origine națională și, în special, identitate transsexuală, mulți americani le-au găsit încurajatoare.

În loc să fie jigniți de minciuni și de teoriile sale ale conspirației, mulți l-au găsit autentic. În loc să-l respingă ca pe un infractor dovedit de diverse instanțe, mulți au îmbrățișat afirmația sa că a fost victima unei persecuții.

„Trump i-a condiționat pe americani de-a lungul acestei campanii să vadă democrația americană drept un experiment eșuat”, a declarat Ruth Ben-Ghiat, istoric și autor al cărții ”Strongmen: Mussolini to the Present”, potrivit The New York Times.

Lăudând dictatori precum președintele rus Vladimir V. Putin și președintele chinez Xi Jinping, a spus ea, „el și-a folosit campania pentru a-i pregăti pe americani pentru autocrație”.

Lupta definitorie în viitor va fi războiul pe care dl Trump spune că îl va purta acum împotriva unui sistem pe care îl consideră corupt. Dacă își respectă promisiunile din campanie, va încerca să consolideze mai multă putere în cadrul președinției, să aducă „statul profund” la respect și să se ia de adversarii politici „trădători” din ambele partide și din mass-media.

Pe măsură ce va face acest lucru, va avea legitimitatea și experiența pe care nu le-a avut ultima dată. El a învățat din primul său mandat nu atât despre politică, cât despre cum să tragă de pârghiile puterii.

Și de data aceasta, va avea mai multă libertate, un set de consilieri mai bine aliniat și, posibil, ambele camere ale Congresului, precum și un partid care, chiar și în urmă cu mai mult de opt ani, răspunde numai în fața sa.

Era Trump, se pare, nu a fost o perioadă de patru ani. Presupunând că își termină noul mandat, acum pare să fie o eră de 12 ani care îl plasează în centrul scenei politice la fel de mult ca Franklin D. Roosevelt sau Ronald Reagan.

Până la urmă, aceasta este America lui Trump.

Analiză The New York Times