Analiză The Conversation: Cum ar trebui să se schimbe managementul turismului astfel încât să fie și în beneficiul localnicilor

Dacă ne concentrăm pe durabilitate – subliniind totuși faptul că ecosistemele tehnologice sunt esențiale pentru dezvoltarea turismului – trebuie să fim conștienți de faptul că nu este rapid, ușor sau accesibil să facem durabil ceea ce nu a fost conceput ca atare (o destinație, o stațiune, un mod de transport etc.).

Durabilitatea trebuie să fie economică, de mediu și socială. Când un termen este folosit foarte des, sensul său tinde să se dilueze. De fapt, în acest caz, termenul de turism durabil este din ce în ce mai mult înlocuit de turism regenerativ. Dacă trebuie să existe o adevărată sustenabilitate socială, care, la rândul său, conduce la sustenabilitatea economică și de mediu, guvernanța turismului trebuie să evolueze.

Înainte de pandemie și în perioada post-pandemică, în mass-media au apărut știri legate de sustenabilitatea turismului. Atitudinile negative față de turism sunt din nou predominante, deși în realitate acestea nu sunt îndreptate împotriva turismului în sine, ci împotriva anumitor modele de dezvoltare a turismului, produs al unei anumite guvernări în care este important să aruncăm o privire asupra cui ia deciziile și cum.

Problema turismului de masă este abordată prin diferite tipuri de măsuri, precum: ecotaxe; limitarea capacității anumitor spații (sau chiar închiderea lor temporară); prețuri variabile pentru reglarea cererii; instrumente tehnologice care ajută la redirecționarea fluxurilor turistice, în încercarea de a dispersa masele către alte atracții care nu sunt supraaglomerate; sancționarea anumitor comportamente; limitarea opțiunilor de cazare.

Atitudinea pozitivă a populației față de impactul dezvoltării turismului în zona lor se poate schimba semnificativ dacă localnicii simt că impactul negativ depășește beneficiile. Acest lucru se întâmplă atunci când nivelul de toleranță al comunității locale este depășit și turismul nu mai contribuie pozitiv la calitatea vieții acestora. Așa că, odată ce nimeni nu îi întreabă nimic referitor la turism în localitatea lor, oamenii tind să se întoarcă împotriva vizitatorilor, împotriva turismului. În realitate, însă, ei sunt împotriva managementului turismului. Doar prin implicarea comunităților în luarea deciziilor, putem găsi veriga lipsă în guvernarea turismului.

Astăzi, de obicei vorbim de co-guvernare, mai degrabă decât de guvernare. Cu alte cuvinte, parteneriatul public-privat: o guvernare bidirecțională care, deși este necesară, nu este suficientă. Asta pentru că nu implică toate părțile interesate. Un parteneriat cu cetățenii, în sens larg, este esențial pentru a le asigura bunăstarea și pentru a evita sau inversa tendința de deconectare a activităților turistice. Turismul nu trebuie creat de reprezentanții politici și de afaceri fără localnicii, ci cu ei.

Există o complexitate suplimentară, mai ales în ceea ce privește legitimitatea, în identificarea reprezentanților părților interesate din teritoriu și stabilirea unor mecanisme eficiente de participare – nu doar cu voce, ci și cu vot în anumite cazuri. Totuși, acesta este cel mai bun mod de a sprijini industria turismului și de a depăși neîncrederea și detașarea.

Trebuie să mergem către o guvernare incluzivă și integrativă, cu o abordare pe trei direcții: public, privat și comunitar, al căror studiu și aplicare sunt domenii practic necunoscute. Un nou model de conducere partajată trebuie să includă o redistribuire a puterii în cadrul sistemului, care va necesita un efort suplimentar pentru a doborî barierele și a depăși rezistența.

Pentru a evita atitudinile negative față de turism și pentru a promova relații armonioase între localnici și vizitatori ca o cale către durabilitate, turismul trebuie să fie capabil să creeze o alianță largă cu societatea. Nu este vorba despre gestionarea unei destinații, ci a unei comunități cu rezidenți permanenți și turiști, aceștia din urmă înțeleși ca rezidenți temporari. Bunăstarea ambelor trebuie să fie în centrul arhitecturii de guvernare.

Sursa: The Conversation

Un articol de Arina Delcea