Analiză CNN: Pericolele folosirii credinței de către administrația Trump pentru a justifica războiul

Președinții americani au căutat de mult timp binecuvântarea lui Dumnezeu în timpul războaielor și pentru soldații care pleacă pe câmpul de luptă. Însă disponibilitatea administrației Trump de a sugera o aprobare divină a autorității sale și de a îmbrăca războiul din Iran într-o justificare bazată pe credință amenință să erodeze încă o tradiție politică de lungă durată, se arată într-o analiză a CNN.

Secretarul Apărării, Pete Hegseth, își structurează briefingurile folosind scripturi religioase și prezintă trupele americane aproape ca pe niște războinici spirituali. Președintele Donald Trump a postat pe rețelele sociale o imagine generată de AI în care apare ca o figură asemănătoare lui Hristos. Iar vicepreședintele JD Vance a criticat înțelegerea teologică a Papei Leon al XIV-lea după ce pontiful a avertizat că Dumnezeu nu îi binecuvântează pe cei care aruncă bombe.

O astfel de retorică apropie Statele Unite de imaginea unui „război sfânt”, de care mulți președinți anteriori s-au temut și care face ca multe conflicte din Orientul Mijlociu să fie greu de rezolvat.

Republica Islamică Iran susține de mult timp că îndeplinește voința lui Allah și laudă martiriul în război ca pe o recompensă divină. Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a explicat parțial actualul război invocând sărbătoarea Purim, care marchează salvarea evreilor dintr-un complot de distrugere pus la cale de Imperiul Persan, așa cum este relatat în Cartea Esterei.

Religiozitatea în creștere a administrației Trump reflectă o întărire a ideologiei republicane și influența unui curent evanghelic mai radical, apărut odată cu ascensiunea mișcării MAGA. Ea evidențiază disponibilitatea tot mai mare a liderilor partidului de a-și promova propriile doctrine religioase, chiar cu riscul de a ofensa persoane de alte credințe sau necredincioși.

Acest lucru poate ține parțial de convingeri personale. Dar este și o strategie de putere, deoarece diverși oficiali încearcă să atragă creștinii evanghelici — un pilon important al bazei în slăbire a lui Trump. „Nu este surprinzător”, a spus Jim Guth, profesor de politică și relații internaționale la Universitatea Furman: „Dar modul foarte explicit și sectar în care au făcut-o este cu siguranță fără precedent”.

Pentru mulți americani religioși, discuțiile despre spiritualitate în politică nu sunt controversate. Însă credința nu este neapărat partizană. Unii credincioși se tem că religia lor este folosită greșit pentru a justifica războiul. De asemenea, apar întrebări legate de respectarea separației constituționale dintre religie și instituțiile statului. Deși oferă alinare multora, retorica religioasă explicită îi poate marginaliza pe alții. Aceasta este o problemă deosebit de sensibilă în armată, unde sunt practicate multe religii. Iar americanii au și dreptul de a nu urma nicio credință.

Predecesorii moderni ai lui Trump au evitat, în general, să prezinte războaiele din Orientul Mijlociu ca inițiative religioase. Ei au dorit să nu ofere legitimitate adversarilor care promovează jihadul sau războiul sfânt și erau conștienți că nuanțele creștine pot crea complicații politice pentru aliații musulmani. De asemenea, pot deveni instrumente de recrutare pentru grupările teroriste și pot face americanii ținte în străinătate. De exemplu, una dintre justificările lui Osama bin Laden pentru declararea războiului împotriva SUA a fost prezența trupelor americane — sau a „cruciaților” – în Arabia Saudită în timpul primului război din Golf (1990-1991).

După atacurile din 11 septembrie 2001, președintele George W. Bush a făcut o greșeală referindu-se la „războiul împotriva terorii” ca la o „cruciadă”. Ulterior, a clarificat: „Nu este un război împotriva unei religii, nu este un război împotriva credinței musulmane”.

Hegseth, în schimb, consideră că limbajul politic corect limitează capacitatea militarilor americani. El are tatuat pe piept Crucea Ierusalimului, un simbol religios asociat cruciadelor.

Hegseth, „războinicul sfânt” al lui Trump

Hegseth este cea mai clară expresie a noii tonalități religioase în modul în care SUA prezintă războiul.

Pentagonul a susținut în declarații pentru CNN și alte instituții că retorica sa creștină frecventă nu este diferită de rugăciunile rostite sau de George Washington de distribuirea Bibliilor către soldați de către Franklin Roosevelt în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Criticile la adresa lui Hegseth nu pun la îndoială sinceritatea credinței sale, ci dacă ar trebui să o folosească atât de vizibil în funcția sa publică. Secretarul apărării sugerează adesea o aprobare divină a războiului SUA. De exemplu, a comparat salvarea unui pilot american în Iran, de Paște, cu Învierea.

Credința și religia sunt, prin natura lor, absolute. Însă diplomația necesară pentru a pune capăt războaielor trebuie să fie flexibilă, pentru a permite părților implicate să revendice rezultate diferite. Multe conflicte din Orientul Mijlociu au fost greu de rezolvat tocmai din cauza dimensiunii lor religioase.

Hegseth folosește, de asemenea, credința într-un mod despre care criticii spun că slăbește garanțiile unei societăți democratice autentice, cum ar fi presa liberă. De exemplu, a comparat jurnaliștii care critică propaganda SUA cu fariseii care se îndoiau de bunătatea lui Isus.

El nu este primul lider militar care descrie campanii în termeni biblici. În ordinele pentru Ziua Z, generalul Dwight D. Eisenhower a numit invazia Europei o „mare cruciadă” și a cerut binecuvântarea lui Dumnezeu.

Însă, între timp, Statele Unite au devenit mai diverse religios și chiar mai seculare. „Țara este foarte diferită acum și este, într-un fel, anacronic să vedem un asemenea limbaj religios folosit de oficiali publici”, a spus Guth.

Unii lideri religioși sunt îngrijorați de faptul că politicienii partizani își asumă motive divine.

Situația devine „cu atât mai alarmantă cu cât asociază atât de clar președintele și administrația sa cu voința presupusă a lui Dumnezeu”, a declarat episcopul Mariann Budde.

Sentimentul unei justificări religioase poate fi reconfortant pentru cei care luptă. Dar, în război, multe părți cred că Dumnezeu este de partea lor. Abraham Lincoln observa că soldații ambelor tabere „citesc aceeași Biblie și se roagă aceluiași Dumnezeu”.

Casa Albă împotriva Papei

Administrația este atât de convinsă de direcția sa încât este dispusă să îl contrazică pe Papă.

Iar pontiful nu cedează.

„Fericiți făcătorii de pace. Dar vai de cei care manipulează religia și numele lui Dumnezeu pentru câștiguri militare, economice sau politice”, a spus Papa Leon.

Trump nu tolerează criticile și a declarat că are „dreptul să nu fie de acord cu Papa”.

Conflictul dintre cei doi este unul major, între două figuri influente la nivel global. Papa, născut Robert Prevost, a dus o viață de austeritate, în timp ce Trump și-a construit imaginea pe opulență.

Vicepreședintele Vance l-a apărat pe Trump, spunând că este important ca papa să fie atent când vorbește despre teologie.

Criticii îl consideră însă arogant, mai ales că este un convertit relativ recent la catolicism, unde învățăturile Papei sunt considerate infailibile.

Administrația intră astfel într-un teritoriu periculos, sugerând că are aprobarea divină pentru războiul din Iran. Războaiele bazate pe certitudini morale pot pierde direcția strategică. Convingerea unui scop divin poate distorsiona deciziile și justifica abuzuri.

Acesta este motivul pentru care multe administrații prezidențiale au evitat să implice religia în război.